Cercetătorii de la Imperial College London au demonstrat, în cadrul unui experiment in vitro cu diferite tipuri de bacterii, că adaptabilitatea la medii noi este influenţată de interacţiunile specifice dintre participanţi. Se poate transfera această concluzie la om?
Înţelegerea modului în care speciile se adaptează la medii noi este importantă atât pentru teoria evoluţiei, cât şi pentru prezicerea şi gestionarea răspunsurilor ecosistemelor la schimbările din mediul înconjurător. În acest sens, studiile anterioare au analizat adaptabilitatea la medii noi în contextul unei singure specii. Nu este clar dacă aceste studii au fost realiste şi dacă rezultatele lor ar fi fost valide pentru populaţii întregi.
În noul studiu, cercetătorii de la Imperial College London au folosit cinci tipuri de bacterii și le-au analizat atât separat, cât şi împreună, timp de 70 de generaţii. Rezultatele lor arată că bacteriile au evoluat mai mult atunci când au fost cultivate în mediile în care se găseau mai multe tipuri de bacterii, decât atunci când au fost cultivate în izolare. Mai mult, speciile s-au diferenţiat prin felul în care au folosit resursele de hrană şi felul în care au folosit deşeurile altor bacterii. Speciile care au evoluat împreună au folosit mai mult din resursele de hrană avute la dispoziţie şi astfel au devenit mult mai productive decât speciile care au evoluat în izolare.
Studiul arată că interacţiunile dintre specii au un efect major în dinamica evoluţiei.
Ar fi extrem de dificil să repetăm acelaşi experiment folosind organisme mai complexe, cum ar fi mamifere sau oameni. Intuitiv, rezultatele experimentelor ar trebui sa reflecte rezultatul experimentului cu bacterii de la Imperial College London. Asta ar însemna oare că indivizii sociabili evoluează mai repede?
Rezumat din PLoS Biology, 15 Mai 2012 – Species interactions alter evolutionary responses to a novel environment.
Articol preluat de pe BlogulDespreStiinta, cu acordul editorului.
