Un studiu comparativ al genomului râmelor și al rudelor lor marine arată că viermii marini și-au distrus genomul și l-au reconstruit într-o formă radical diferită atunci când au ieșit pentru prima dată din mare, în urmă cu 200 de milioane de ani.
În 1859, Darwin și-a imaginat evoluția ca un proces lent și gradat, în care speciile acumulează schimbări mici de-a lungul timpului.
Dar arhiva fosiliferă nu a oferit verigile lipsă: formele intermediare care ar fi trebuit să spună această poveste pas cu pas.
În 1972, lipsa formelor intermediare i-a determinat pe paleontologii Stephen Jay Gould și Niles Eldredge să propună teoria echilibrului punctat: mai degrabă decât să se schimbe lent, speciile rămân stabile timp de milioane de ani, apoi fac brusc salturi evolutive rapide și radicale. Aceste mari transformări s-ar produce brusc și în populații mici și izolate, greu de detectat în fosile.
Studiul recent, coordonat de Institutul de Biologie Evolutivă (IBE) cu implicarea Universității Autonome din Barcelona (UAB), indică pentru prima dată un mecanism de reorganizare genomică rapidă și masivă, care ar fi putut juca un rol în tranziția animalelor marine la viața terestră în urmă cu 200 de milioane de ani.
Anelidele marine (viermi) și-au reorganizat complet genomul, într-o asemenea măsură încât a devenit de nerecunoscut, atunci când au părăsit oceanele.
Echipa de cercetători a secvențiat pentru prima dată genomul mai multor specii de râme și l-a comparat cu cel al altor anelide înrudite (cum ar fi lipitorile și viermii cu perișori, sau polichetele).
Anumiți viermi marini și-au „pulverizat” genomul în mii de fragmente, pentru a-l reasambla și a continua să evolueze pe uscat.
Aceste transformări genetice i-ar fi putut ajuta pe viermi să se adapteze rapid la viața terestră, reorganizându-și genele pentru a răspunde mai eficient la noile provocări, precum respirația aerului sau expunerea la lumina soarelui.
Acest fenomen de reorganizare genetică extremă fusese observat anterior în evoluția cancerului la oameni. Termenul cromoanageneză acoperă mai multe mecanisme care degradează și reorganizează cromozomii în celulele canceroase, unde apar schimbări similare cu cele observate la râme. Singura diferență este că, în timp ce aceste colapsuri și reorganizări genomice sunt tolerate de către râme, la oameni ele duc la boli.
