Au trecut deja câţiva ani de când schimbările climaterice globale au determinat intensificarea eforturilor de identificare a unor soluţii de a reduce emisiile de dioxid de carbon din atmosfera terestră, un gaz cu efect de seră produs îndeosebi prin arderea combustibililor fosili, hidrocarburile şi cărbunii.
O echipă de cercetători de la UCLA, condusă de către James C. Liao, profesor de inginerie biomoleculară şi chimică în cadrul prestigioasei instituţii, a încercat o abordare originală şi a reuşit modificarea genetică a unei cianobacterii (algă albastră) astfel încât aceasta să fie capabilă ca în urma consumului de dioxid de carbon să producă izobutanol în formă lichidă, o alternativă de viitor a benzinei. Reacţia în urma căreia este produs combustibilul este întreţinută de energia solară, în cadrul procesului de fotosinteză. Studiul a fost publicat în ediţia online din 9 decembrie a publicaţiei Nature Biotechnology.
Deşi există şi alte soluţii tehnologice de a înlocui benzina prin producerea de biocombustibili din plante ori alge, metoda despre care vorbim prezintă avantajul major că elimină paşii intermediari de rafinare, mai ales descompunerea biomasei, fie că vorbim de biomasă celulozică ori algală, o barieră economică majoră în calea producerii de biocombustibili. Aşadar, metoda care are la bază cianobacteriile modificate genetic prezintă un potenţial de implementare mai eficientă şi mai ieftină prin comparaţiile cu metodele deja existente.
Cercetătorii de la UCLA au folosit cianobacteria Synechoccus elongatus, căreia i-au augmentat prin metode genetice cantitatea de RuBisCO - o enzimă responsabilă cu fixarea dioxidului de carbon la nivelul algei. Ulterior au inserat material genetic provenit de la alte microorganisme, ajungând la o formulă de funcţionare internă a bacteriei capabilă ca pe baza dioxidului de carbon capturat şi a luminii solare să producă izobutiraldehidă în formă gazoasă, care, datorită temperaturii scăzute de fierbere şi a presiunii ridicate a gazului poate fi cu uşurinţă extrasă din sistem. Cianobacteria modificată genetic ar putea produce direct izobutanol, dar cercetătorii susţin că este mai facil de folosit un proces chimic ieftin de cataliză pentru a converti izobutiraldehida în izobutanol, dar şi în alte produse utile.
Instalarea unor astfel de facilităţi ar fi ideal de realizat în vecinătatea centralelor electrice care emit dioxid de carbon în cantităţi foarte mari, pentru a captura gazul cu efect de seră înainte ca acesta să între în circuitul atmosferic şi a-l recicla şi transforma în combustibil lichid.
Clic aici pentru ştirea de pe site-ul UCLA...
