Un bondar vizitează o floare, atras de culorile vii, de forma petalelor şi de perspectiva aromei nectarului dulce. Dar este mai mult în polenizare decât priveliştea şi mirosul. De asemenea, în aer se regăseşte energie electrică. Dominic Clarke şi Heather Whitney de la Universitatea din Bristol au dovedit că că albinele pot detecta câmpul electric care înconjoară o floare.
Ele pot învăţa chiar să distingă între câmpurile produse de diferite forme florale sau să se folosească de acestea pentru a realiza dacă o floare a fost vizitată recent de către alte albine. Florile nu doar oferă un spectacol vizual şi strălucire mirositoare. Sunt, de asemenea, panouri electrice.
"Aceasta este o descoperire importantă", afirmă Daniel Robert, care a condus studiul. Nimeni nu a formulat ideea că albinele ar putea fi sensibile la câmpul electric al unei flori."
Cu toate acestea, oamenii de ştiinţă erau la curent cu aspectul electric al polenizării încă din anii 1960, deşi acesta este foarte rar dezbătut. În timp ce albinele zboară prin aer, ele se ciocnesc cu particule încărcate, pornind de la praf până la molecule mici. Frecarea acestor benzi microscopice desprinde electronii de la suprafaţa albinei, şi ei de obicei finalizează prin a avea o sarcină pozitivă.
Florile, pe de altă parte, tind să aibă o sarcină negativă, cel puţin în zilele senine. Florile în sine sunt electric legate la pământ, dar aerul care le înconjoară poartă o tensiune de aproximativ 100 de volţi pentru fiecare metru aflat deasupra solului. Sarcina electrică pozitivă care se acumulează în jurul florii induce o sarcină negativă la nivelul petalelor sale.
Când albina încărcată pozitiv ajunge la floarea încărcată negativ, fulgerele nu zboară, dar polenul o face. "Am găsit unele videoclipuri care arată că polenul pur şi simplu sare de la floare la albine, pe măsură ce albina se apropie, chiar înainte de a ateriza", afirmă Robert. Albinele ar putea zbura deasupra florii, dar de la o distanţă mică, floarea, de asemenea, zboară deasupra albinelor.
Acest lucru este cunoscut demult. Încă din 1970, botaniştii au sugerat că forţele electrice sporesc atracţia dintre polen şi polenizatori. Unii chiar au arătat că, dacă se presară polen peste o albină imobilizată, unele dintre seminţele care cad se vor abate de la curs şi vor adera la insecte.
Dar Robert nu este botanist. Este un biolog senzorial. El studiază modul în care animalele percep lumea din jurul lor. Când a descoperit lumea electrică a albinelor şi a florilor, prima întrebare care i-a trecut prin minte a fost: "Ştie albina ceva despre acest proces?" În mod uimitor, nimeni nu s-a întrebat, cu atât mai puţin nu a răspuns la această întrebare. "Am citit toate ziarele, afirmă Robert. "Mai mult chiar, am tradus un ziar din limba rusă, dar nimeni nu a făcut acest pas intelectual."
Pentru a răspunde la această întrebare, Robert a format o echipă cu fizicianul Clarke şi botanistul Whitney şi a creat e-florile. Acestea sunt eflorescence artificiale cu vârful violet, acoperite de câmpuri electrice proiectante. Când bondarii au avut posibilitatea să aleagă între flori încărcate care au avut un lichid dulce sau flori mai puţin încărcate a căror producţie a fost mai amară, au învăţat cu rapiditate să le viziteze pe cele încărcate, cu o precizie de 81%. În cazul în care nici una dintre flori nu era încărcată, albinele îşi pierdeau capacitatea de a indica recompensele dulci.
Dar albinele pot face mai mult decât doar să îşi dea seama dacă un câmp electric este acolo sau nu. Ele pot face deosebire, de asemenea, între câmpurile de diferite forme, care, la rândul lor, depind de forma petalelor florilor şi de cât de uşor acestea conduc energia electrică. Clarke şi Whitney şi-au fomat o imagine clară a acestor modele prin pulverizarea florilor cu particule încărcate pozitiv şi viu colorate. Puteţi observa rezultatele în imaginile de mai jos. Fiecare floare a fost pulverizată pe jumătatea sa dreaptă şi casetele dreptunghiulare arată culorile particulelor.
Particulele colorate indică câmpurile electrice ale florilor. Clarke şi colab., 2013
Albinele pot sesiza aceste modele. Ele pot învăţa să facă diferenţa dintre o e-floare, cu o tensiune electrică răspândită uniform şi o floare cu o tensiune electrică, cu o precizie de 70%.
Albinele pot utiliza, de asemenea, aceste informaţii electrice pentru a susţine ceea ce alte simţuri le indică. Echipa a instruit albinele să facă deosebirea între două e-flori, care au nuanţe de verde foarte uşor diferite una de cealaltă. Albinele au reuşit să facă acest lucru, dar au fost necesare 35 de vizite pentru a ajunge la o precizie de 80%. Dacă echipa ar adăuga diferite câmpuri electrice pentru flori, albinele ar ajunge la acelaşi rezultat după doar 24 de vizite.
Cum înregistrează albinele câmpurile electrice de fapt? Nimeni nu ştie, dar Robert suspectează că aceste câmpuri produc forţe mici, care mişcă unele părţi ale corpului albinei, probabil, firele de păr de pe corp. În acelaşi mod în care un balon neted face să se ridice părul pe noi, probabil, este posibil ca o floare încărcată să ofere unei albine cu lucruri şi aşezări detectabile.
Albinele, la rândul lor, schimbă sarcina oricărei flori pe care aterizează. Echipa condusă de Robert a demonstrat că potenţialul electric la nivelul cozii unei petunii creşte cu aproximativ 25 mV când o albină aterizează pe ea. Această schimbare începe chiar înainte ca albina să aterizeze, ceea ce arată că nu are nimic de a face cu contactul fizic al insectei cu floarea. şi durează mai puţin de două minute, mai mult decât o albină petrece de obicei în cursul vizitei sale.
Acest câmp schimbător poate să-i indice unei albine dacă o floare a fost vizitată de curând şi este posibil să nu mai aibă nectar. Este ca un semn pe care scrie "Închis pentru afaceri. Revin imediat". Este, de asemenea, un semnal mult mai dinamic decât cele mai familiare, cum ar fi culoarea, modelee sau mirosurile. Toate acestea sunt destul de stabile. Florile le pot schimba, dar este nevoie de câteva minute sau ore pentru a face acest lucru. Cu toate acestea, câmpurile electrice se schimbă instantaneu atunci când aterizează o albină. Acestea nu doar oferă doar informaţii utile, ci o fac şi cu promptitudine.
Robert este de părere că aceste semnale ar putea să fie corecte sau incorecte, în funcţie de flori. Cele care se aştern pe un câmp şi necesită să fie vizitate de mai multe ori de polenizatori, vor fi sincere, pentru că acestea nu îşi pot permite să îşi înşele polenizatorii. Albinele învaţă uşor şi dacă vizitează în mod repetat o floare goală, vor evita cu rapiditate un întreg petec de pământ. Mai rău chiar, ele vor comunica cu colegele lor de stup şi întreaga colonie va căuta păşuni proaspete. "Dacă floarea poate avertiza că este momentan goală, atunci albinele vor avea un avantaj şi floarea va comunica sincer o atracţie atenuată", afirmă Robert.
Dar unele flori, cum ar fi lalelele sau macii, au nevoie doar de una sau două vizite pentru a se poleniza. "Acestea şi-ar putea permite să mintă", afirmă Robert. El se aşteaptă ca acestea să facă tot posibilul pentru a-şi menţine constantă sarcina electrică, chiar dacă albinele aterizează deasupra lor. Ele ar trebui să aibă întotdeauna semnul "Deschis" inversat. Elevii lui Robert vor testa această idee în cursul acestei veri.
Multe animale pot detecta câmpurile electrice, printre acestea numărându-se rechinii şi pisicile de mare, peştele care poate genera câmpuri electrice, cel puţin o specie de delfin şi ornitorincul. Dar este pentru prima dată când cineva a descoperit acest lucru la o insectă. şi nici mai mult, nici mai puţin, la bondar! Albinele şi florile au fost studiate intens timp de decenii, poate secole şi se pare că acestea au făcut schimb de mesaje secrete în tot acest timp.
Acum, echipa condusă de Robert urmează să îşi mute experimentele sale din laborator pe câmp, pentru a vedea exact cum pot fi albinele sălbatice sensibile şi cum se modifică simţurile acestora în funcţie de vreme. "Probabil că în acest moment vedem doar vârful aisbergului electric aici", afirmă el.
Traducere de Ecaterina Pavel după bees-can-sense-the-electric-fields-of-flowers cu acordul autorului
