Plata prostituatăFaptul de a plăti pentru sex a fost îndelung considerat drept un comportament inevitabil în rândul bărbaţilor, însă o cercetare publicată recent sugerează că acesta este mult mai puţin comun decât ar putea indica atenţia recentă din partea mediei.

 

 

Asta ridică nişte semne de întrebare interesante legate de sexualitate şi devianţă la bărbaţii care apelează la prostituate. Sunt aceşti bărbaţi ”normali”? Există vreun lucru care îi diferenţiază de restul populaţiei în afară de tendinţa lor de a plăti pentru sex?

În 2011, Newsweek a publicat un articol numit ”Bărbatul din vecini”. Citând rezultatele unor cercetări controversate ale Melissa Farley, o activistă din domeniul anti-prostituției şi  anti-pornografiei, articolul se concentrează în mare parte pe afirmaţia că prietenii noştri, cei dragi, vecinii şi colegii plătesc pentru sex oriunde şi tot timpul. ”Bărbaţii de toate vârstele, rasele, religiile şi nivelurile de pregătire o fac”, afirmă articolul la început. ”O fac şi cei bogaţi, dar şi cei săraci”. Partea şocantă nu este faptul că practica sexului plătit este foarte răspândită, ci că ”clientul” este omul obişnuit. De aici şi sintagma ”bărbatul din vecini”.

Aşa cum au subliniat unii critici ai articolului, o mare parte din impactul acestuia se bazează pe nişte afirmaţii mai degrabă neclare.  S-o luăm, de exemplu, pe aceasta: 

”În mod surprinzător, se cunosc puţine despre vechiul obicei de a ”cumpăra” sex, fapt îndelung considerat drept inevitabil. Nimeni nu ştie nici măcar ce procent din populaţia masculină o face; estimările se situează între 16 şi 80%.”

Nu ai nevoie de cunoştinţe temeinice în domeniul metodelor statistice pentru a vedea care este problema cu aceste cifre sau pentru a intui implicaţiile faptului de a le asocia cu afirmaţiile conform cărora prietenii sau vecinii tăi apelează la prostituate în mod regulat. Aşa cum explică psihologul Martin Monto şi psihoterapeuta Christine Milrod într-un studiu publicat în ultimul număr al Journal of Offender Therapy and Comparative Criminology, studiile cuprinzătoare legate de obiceiurile bărbaţilor când vine vorba despre solicitarea prostituatelor sunt puţin numeroase, iar cele care există prezintă lipsuri semnificative la nivelul modelului experimental. De exemplu, Alfred Kinsey a concluzionat în 1948 că aproximativ 69% dintre bărbaţi au apelat la o prostituată cel puţin o dată în decursul vieţii, însă, aşa cum subliniază Monton şi Milrod,

”Cele 12.000 de cazuri pe baza cărora Kinsey şi alţii au tras concluziile au fost adunate în întregime prin eşantionarea convenabilă a subiecţilor din rândul colegilor şi prietenilor şi din locuri precum frăţiile, din rândul participanţilor la prelegeri pe tema sexualităţii şi al bărbaţilor din barurile pentru homosexuali. În ciuda numărului mare de subiecţi, eşantionul este departe de a fi reprezentativ. Cercetările ulterioare ale lui Benjamin şi Masters (1964) au folosit rezultatele lui Kinsey, precum şi datele lor non-reprezentative pentru a estima că aproape 80% din bărbaţii americani merseseră la prostituate de-a lungul vieţii.”

În studiul lor recent publicat, Monto şi Milrod au rezolvat problema datelor non-reprezentative bazându-se pe un Sondaj General Social (SGS) reprezentativ la nivel naţional şi au concluzionat că ”faptul de a solicita prostituate este relativ rar întâlnit”. Cercetătorii raportează că se estimează că 14% dintre bărbaţi au plătit pentru sex pe parcursul vieţii şi doar 1 % dintre ei au făcut asta în decursul ultimului an. Însă acest cifre evidenţiază un fel de paradox social. Monto şi Milros afirmă:

”O mare parte dintre studiile savante realizate asupra clienţilor prostituatelor adoptă fie o perspectivă de tipul ”orice bărbat”, fie o perspectivă de tipul ”bărbatul ciudat”. În cazul celei dintâi, prostituţia este văzută ca fiind un comportament obişnuit, poate chiar inevitabil, în rândul bărbaţilor... [în timp ce] aceasta din urmă... înfăţişează clienţii ca pe nişte devianţi cu deficienţe mentale sau morale care au condus la acest comportament.”

Cercetătorii au testat ”perspectiva bărbatului ciudat” comparând bărbaţii care solicită în mod activ sex pe Internet (supranumiţi ”hobby-şti”) cu un eşantion mai vechi de clienţi arestaţi, un grup de clienţi din rândul respondenţilor SGS şi un eşantion reprezentativ la nivel naţional de ”non-clienţi”.

Monto şi Milrod au găsit puţine dovezi convingătoare în sprijinul ideii că bărbaţii arestaţi pentru că solicitau prostituate deţin particularităţi evidente care îi diferenţiază de ceilalţi bărbaţi. De exemplu, s-a descoperit că cei arestaţi avea doar şanse uşor mai mici de a fi căsătoriţi, uşor mai mari de a fi angajaţi cu normă întreagă şi uşor mai mici de a fi albi decât ”non-clienţii”. S-a descoperit şi că aceştia erau puţin mai liberali din punct de vedere sexual, deşi cercetătorii adaugă că ”diferenţele erau foarte mici când venea vorba de atitudinea faţă de homosexualitate”. Acestea fiind spuse, au ieşit totuşi la iveală şi nişte diferenţe notabile.

Dintre ”hobby-ştii” intervievaţi – i.e. acei bărbaţi care nu fuseseră niciodată arestaţi şi care căutau prostituate printre acelea listate pe un site web  - un număr semnificativ împărtăşeau o serie de calităţi. Monto şi Milrod ne  prezintă cifrele:

””Hobby-ştii” erau mai în vârstă şi aveau şanse mai mari decât toate celelalte grupuri să aibă între 50 şi 59 de ani. Aveau şanse mai mari să fie albi (84, 9%) şi să aibă studii medii (37,9%) sau superioare (41,2%) şi declarau că au salarii considerabil mai mari decât toate celelalte grupuri. În timp ce doar aproximativ 20% dintre ceilalţi bărbaţi au declarat că au salarii de minim 60 000$ pe an, mai mult de 80% dintre ”hobby-şti” afirmau asta, 43,1% declarând chiar că au salarii anuale de peste 120 000$. ”Hobby-ştii” aveau şanse mai mari să fie căsătoriţi (62,4%), să fie mai liberali din punct de vedere sexual şi să declare că au avut mult mai multe partenere decât bărbaţii din celelalte grupuri.”

Pe scurt, ”hobby-ştii” nearestaţi tindeau să fie căsătoriţi, educaţi, înstăriţi şi albi. Dacă aceşti bărbaţi sunt ”ciudaţi”, aceste descoperiri sugerează că ei sunt aşa doar în măsura în care sunt occidentali, educaţi, ”industrializaţi”, bogaţi şi democraţi (”democraţi” referindu-se aici la forma de guvernământ, nu la afilierea la partid).

Monto şi Milrod subliniază faptul că această observaţie conduce la o concluzie care cel puţin ne dă de gândit, dacă nu este chiar incomodă. ”Bărbaţii privilegiaţi, cum ar fi eşantionul nostru de clienţi înstăriţi care intrau pe site-ul web, nu sunt în general marginalizaţi sau ameninţaţi din cauza comportamentului lor sexual ”, explică cercetătorii. ”Pe de altă parte, clienţii asociaţi cu prostituţia stradală au cel mai probabil mai puţine resurse financiare şi sociale”. S-a spus că bărbaţii din ultima categorie sunt în mod explicit luaţi în vizor de forţele de ordine în zonele periferice sau în cartierele de tranziţie. Monto detaliază această idee în cadrul unei declaraţii:

”Accentul pus pe educarea cu privire la ”dependenţa de sex” şi la ”relaţii sănătoase” a bărbaţilor arestaţi sprijină noţiunea că aceşti clienţi ai prostituţiei stradale suferă de o formă de psihopatologie care are nevoie de reorientare către nişte forme mai acceptate de relaţii sexuale. Atenţia acordată tratamentului împiedică realizarea distincţiei dintre faptul de a plăti pentru sex şi handicapul mental.”

Aceasta este o omisiune flagrantă cu largi implicaţii socio-economice, ţinând cont de faptul că există, de fapt, diferenţe profunde între diversele categorii de bărbaţi care solicită prostituate, dintre care majoritatea au puţin de-a face cu un handicap psihologic sau cu o devianţă sexuală, după cum sugerează aceste dovezi.

Acest studiu este, în plus, şi o recenzie literară foarte bună, cuprinzând mai multe informaţii legate de prostituţie, solicitarea sexului contra banilor şi psihopatie decât ar putea fi inserate aici, inclusiv unele din cele mai recente cercetări din cadrul unui domeniu în continuă expansiune care investighează dacă solicitarea prostituatelor este un ”aspect convenţional” al comportamentului sexual masculin, felul în care prostituţia consolidează sau nu statutul psihologic dominant al bărbaţilor şi în ce măsură este de fapt sexualitatea ceea ce Foucault denumea ”psihiatrizarea plăcerii perverse”.



Traducere de Ana Dumitrache după are-men-who-pay-for-sex-normal-or-just-weird

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.