Milioane de oameni suferă de Parkinson, boală a sistemului nervos care afectează mişcarea şi se înrăutăţeşte în timp. Pe măsură ce populaţia lumii îmbătrâneşte, se estimează că numărul de oameni cu această afecţiune va creşte considerabil.
Deşi există câteva terapii eficace care tratează simptomele bolii, nimic nu îi opreşte evoluţia bolii Parkinson. Chiar dacă nu se cunosc exact cauzele bolii, dovezile indică un anumit “vinovat”: o proteină numită α-synucleină. Proteina, comună tuturor pacienţilor cu Parkinson, este considerată a fi motiv de îmbolnăvire atunci când formează grupări sau agregate şi devine toxică, distrugând neuronii creierului.
Savanţii de la UCLA au descoperit o modalitate de a preveni formarea acestor grupări, de a le preveni toxicitatea şi chiar de a despărţi agregatele existente.
Jeff Bronstein, profesor de neurologie la UCLA şi Gal Bitan, profesor asociat de neurologie la UCLA, alături de colegii lor, anunţă dezvoltarea unui nou compus, cunoscut sub denumirea de “cleşte molecular”, care a blocat – pe un model animal – formarea agregatelor de α-synucleină, toxicitatea acestora şi, în plus, a eliminat agregatele deja formate în creier. Iar cleştele a reuşit toate acestea fără să interfereze cu funcţionarea normală a creierului.
Studiul apare în ediţia online curentă a revistei Neurotherapeutics.
Momentan există mai mult de 30 de afecţiuni fără remediu cauzate de agregarea proteinelor şi de toxicitatea rezultată pentru creier sau alte organe, inclusiv Parkinson, Alzheimer şi diabetul de tip 2. Prin urmare, descoperirea unei modalităţi de a opri acest proces de agregare este vitală, a spus Bronstein. În ultimele două decenii, cercetătorii şi companiile farmaceutice au încercat să creeze medicamente care să prevină agregarea anormală a proteinelor, însă până acum aproape fără succes.
Deşi aceste agregate sunt în mod normal o ţintă pentru medicamente, găsirea unei terapii care să acţioneze doar asupra lor este un proces complicat, spune Bronstein. De exemplu, proteina responsabilă pentru boala Parkinson, α-synucleina, este în mod natural omniprezentă în creier. “Funcţia sa normală nu este bine înţeleasă, dar ar putea juca un rol în procesul de comunicare dintre neuroni”, a spus Bronstein. “Problema este, atunci, prevenirea agregării proteinelor şi toxicităţii lor fără a distruge funcţionarea normală a α-synucleinei alături de alte părţi sănătoase ale creierului.”
Cleşte molecular
Bronstein a colaborat cu Bitan, care lucrase la un anumit cleşte molecular pe care l-a dezvoltat, numit CLR01. Cleştii moleculari sunt compuşi moleculari complecşi, capabili să se lege de alte proteine. Având forma literei “C”, aceşti compuşi se înfăşoară în jurul lanţurilor de lizină, un aminoacid de bază aflat în majoritatea proteinelor.
Prelucrând culturile de celule, cercetătorii au găsit că CLR01 poate să prevină formarea agregatelor de α-synucleină, toxicitatea lor şi chiar să desfacă agregatele existente.
“Cea mai surprinzătoare parte a experimentului”, a spus Bronstein, “este faptul că deşi compusul se putea lega de multe proteine, nu a prezentat toxicitate sau efecte secundare pentru celulele creierului normale, funcţionale.”
“Numim acest mecanism unic ‘process-specific’, diferit de inhibarea obişnuită – ‘protein-specific’ ”, a adăugat Bitan, referindu-se la faptul că respectivul compus atacă doar agregatele şi nimic altceva.
În continuare, cercetătorii au încercat cleştele pe un animal viu, peştele zebră, un peşte tropical de apă dulce crescut deseori în acvarii. Peştele zebră este un animal popular pentru cercetare pentru că este uşor de manipulat genetic, se dezvoltă rapid şi este transparent, făcând măsurarea proceselor biologice mai uşoară.
Folosind un model transgenic de peşte zebră cu boala Parkinson, cercetătorii au adăugat CLR01 şi au folosit proteine fluorescente pentru a urmări efectul cleştelui asupra agregatelor. Au descoperit că, la fel ca în cazul culturilor de celule, CLR01 a prevenit agregarea α-synucleinei şi distrugerea neuronală, oprind astfel evoluţia bolii într-un model animal viu.
Să fii capabil să previi agregarea α-synucleinei, toxicitatea agregatelor şi să desfaci agregatele deja existente este un rezultat foarte încurajator, însă, până la urmă, “am oprit Parkinson doar la un peşte zebră”, a spus Bronstein.
“Totuşi”, a spus, “toate aceste beneficii ale CLR01 au fost descoperite fără vreun semn de toxicitate. Asta face ca CLR01 să fie foarte promiţător ca nou medicament ce poate încetini sau opri evoluţia bolii Parkinson şi a afecţiunilor asemănătoare, ceea ce ne aduce cu un pas mai aproape de vindecare.”
Cercetătorii deja studiază CLR01 pe şoareci bolnavi de Parkinson şi spun că speră să ajungă apoi la studii clinice umane.
Traducere după: parkinson-disease-animal.
Traducerea: Maria Mihai
