Virusologul Fenyong Liu şi bacteriologul Sangwei Lu, doi cercetători de la University of California, Berkeley au făcut o serie de descoperiri promiţătoare ce pot duce în viitor la găsirea unui tratament antiviral ce se bazează pe înghiţirea bacteriei Salmonella.
Această bacterie este responsabilă pentru numeroase toxiinfecţii alimentare.
Metoda curentă rezultată din aceste descoperiri a dus la tratarea unor şoareci infectaţi cu citomegalovirusuri, virusuri ce fac parte din aceeaşi familie cu herpesul şi care se transmit în mare parte fătului în plină dezvoltare înainte de naştere.
Citomegalovirusul este un virus herpetic, latent, ce o dată pătruns în sistemul unui om, rămâne activ de-a lungul vieţii acestuia. Este aproape inofensiv, însă dacă este depistat foarte târziu la oamenii cu un sistem imunitar extrem de slăbit, acesta poate cauza o infecţie capabilă de a pune în pericol chiar şi viaţa. Odată trecuţi de 40 de ani, peste 50% din adulţi sunt afectaţi de acest virus. În majoritatea cazurilor, acesta se transmite fătului înainte de naştere sau de la o persoană la alta prin contact apropiat sau prin schimb de fluide. Simptomele acestui virus sunt foarte vagi, acest lucru făcându-l foarte greu de depistat.
Până în momentul de faţă există o mulţime de vaccinuri ce folosesc virusuri slăbite pentru a întări sistemul imunitar, în schimb aceasta este prima oară când cineva a realizat o bacterie responsabilă pentru tratamentul infecţiilor virale. Salmonella reprezenta alegerea perfectă luând în considerare atât faptul că supravieţuieşte sistemului digestiv, cât şi faptul că poate fi şi înghiţită, dar şi injectată.
Cercetătorii au descoperit eficienţa bacteriei în invadarea celulelor, găsind totodată şi o modalitate de a o folosi ca un vector pentru ribonucleaza P (o enzimă prezentă în sucurile digestive intestinale) ce va stopa activitatea genică a citomegalovirusului (CMV). Practic, odată introdusă în corp, ribozomii antivirali sunt împinşi în celule, reducându-se astfel încărcătura virală a acestora.
Studiul a fost efectuat pe şoareci, aceştia fiind purtători ai citomegalovirusului. Unora li s-au administrat oral bacterii Salmonella ce purtau ribozomi, iar ceilalţi nu au fost trataţi deloc. Primul grup a trăit cel puţin încă 50 de zile după infecţie, pe când ceilalţi şoareci au murit în cel mult 25 de zile de la infecţie.
Concluzia finală la care au ajuns cercetătorii este aceea că utilizarea bacteriilor pentru terapia genică este mult mai eficace decât folosirea virusurilor, unul dintre avantaje fiind acela că bacteriile se înmulţesc foarte uşor. În plus, studiul actual va fi dezvoltat în continuare, reprezentând un punct de plecare pentru ceea ce poate însemna în viitor tratarea cancerului.
Studiul a fost publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences.
Sursa: ScienceDaily.
