O recentă încetinire a încălzirii globale i-a făcut pe unii sceptici să-şi reafirme convingerile cum că emisiile industriale de carbon nu au provocat creşterea temperaturilor de la suprafaţa Pământului în ultimul secol. Cu toate acestea, un nou studiu din revista Science susţine afirmaţia că oceanele au preluat din excesul de căldură, cel puţin pentru moment.
Apele Oceanului Pacific au absorbit căldura de 15 ori mai repede în ultimii 60 de ani decât în ultimii 10.000 de ani.
Printr-o analiză a temperaturilor Oceanului Pacific din ultimii 10.000 de ani, cercetătorii au descoperit că apele sale de adâncime medie s-au încălzit de 15 ori mai repede în ultimii 60 de ani decât au făcut-o în timpul perioadelor ciclice de încălzire din ultimii 10.000 de ani şi care se pare că au loc în mod natural.
Fosilele H. balthica sunt separate cu migală de boabele de nisip şi apoi sunt analizate cu ajutorul spectrometrelor de masă. Credit: Rudy Diaz, Columbia University.
„În momentul de faţă noi adaugăm toată această căldură în ocean fără să cunoaştem destul de bine cum o să revină aceasta în mediul înconjurător şi cum ne va afecta în acest fel clima", a spus coautorul studiului Braddock Linsley, un om de ştiinţă climatolog din cadrul Lamont-Doherty Earth Observatory al Columbia University. „Nu este vorba atât de mult despre intensitatea acestei schimbări, cât mai ales despre viteza cu care se produce".
În ultimul său raport, emis în luna septembrie, Comisia interguvernamentală de experţi în evoluţia climei (Intergovernmental Panel on Climate Change-IPCC) a ONU a constatat o încetinirea recentă a vitezei de încălzire la nivelul planetei. În timp ce temperaturile globale au crescut cu aproximativ o cincime de grad Fahrenheit pe deceniu între anii 1950 şi 1990, viteza procesului de încălzire s-a redus la jumătate după anul 1998, care deţine recordul celor mai ridicate temperaturi. IPCC a indicat drept cauză variaţiile climatice naturale cauzate de erupţiile vulcanice, schimbări ale activităţii solare şi variaţiile de temperatură ale oceanelor. Mulţi oameni de ştiinţă au arătat că anul 1998 a fost un an extrem de fierbinte, chiar şi după standardele moderne şi, în consecinţă, orice creştere medie a temperaturilor care utilizează ca reper acest an ar minimaliza tendinţa de încălzire pe termen lung.
Oamenii de ştiinţă din cadrul IPCC sunt de acord că o mare parte din căldura pe care oamenii au degajat-o în atmosferă începând din anii 1970 prin emisiile de gaze cu efect de seră a fost, probabil, absorbită de oceane. Cu toate acestea, studiul din Science analizează această afirmaţie într-un context pe termen lung şi el sugerează că oceanele ar putea prelua o cantitate mai mare din emisiile produse de activitatea industrială decât au crezut oamenii de ştiinţă până în prezent. „Noi, poate, am subestimat capacitatea oceanelor de a prelua căldura şi energia", a spus autorul principal al studiului, Yair Rosenthal, un om de ştiinţă climatolog din cadrul Rutgers University. „S-ar putea ca oceanele să ne acorde puţin timp, cât de mult timp nu ştiu cu adevărat. Dar ele nu vor opri schimbările climatice".
Căldura oceanului este de obicei măsurată prin intermediul balizelor care sunt amplasate de-a lungul acestuia şi cu ajutorul instrumentelor de măsură care sunt transportate de navele oceanice în acele poziţii, obţinându-se în acest fel înregistrări de încredere din unele zone ale oceanului care datează încă din anii 1960. Pentru a putea privi şi mai mult în trecut, oamenii de ştiinţă au dezvoltat metode pentru a analiza chimia vieţii marine antice în scopul de a reconstitui climatul din acea epocă. Într-o expediţie din anul 2003 în Indonezia, cercetătorii au colectat miezuri de sedimente din mările în care apa din Oceanul Pacific se varsă în Oceanul Indian. Prin măsurarea nivelului de magneziu şi calciu din cochiliile de Hyalinea balthica, un organism unicelular îngropat în acele sedimente, cercetătorii au estimat temperatura apei de adâncime medie în care H. Balthica a trăit şi care se află între 1.500 şi 3.000 de metri adâncime. Înregistrările de temperatură de aici arată temperaturile apei de medie adâncime din partea de vest a Oceanului Pacific, spun cercetătorii, deoarece apa din jurul Indoneziei provine din apa de adâncime medie aflată în partea de nord şi de sud a Oceanului Pacific.
Deşi clima din ultimii 10.000 de ani se crede că a fost relativ stabilă, cercetătorii au descoperit că la adâncimi medii apa Oceanului Pacific a fost, în general, mai rece în acea perioadă, deşi a avut diverse variaţii de temperatură. Începând cu aproximativ 7.000 de ani în urmă şi până la începerea perioadei de încălzire medievală (Medieval Warm Period) din nordul Europei, în jurul anului 1100, apa s-a răcit treptat cu aproape 1 grad C sau aproape 2 grade F. Viteza de răcire a apei a crescut ulterior în timpul unei mici ere glaciare (Little Ice Age-LIA) care a urmat, scăzând apoi cu 1 grade C sau 2 grade F până în jurul anului 1600. Autorii studiului atribuie răcirea ce a început în urmă cu 7.000 de ani şi a continuat până în perioada de încălzire medievală schimbărilor datorate orientării Pământului în raport cu Soarele, ceea ce a influenţat cantitatea de lumină solară ce a ajuns în apropierea polilor. În jurul anilor 1600 temperaturile au început treptat să coboare. Apoi, în ultimii 60 de ani, temperaturile coloanelor de apă, cuprinse în medie de la suprafaţă către o adâncime de 2200 de picioare (aproximativ 670 m), au crescut cu 0,18 grade C sau 0,32 grade F. Aceasta ar putea părea o creştere de temperatură lipsită de importanţă, dar ea reprezintă o viteză de încălzire de 15 ori mai mare decât în orice altă perioadă din ultimii 10.000 de ani, a spus Linsley.
O explicaţie pentru încetinirea procesului de încălzire globală o reprezintă un fenomen de durată de tip La Niña care răceşte apele de suprafaţă ale Oceanului Pacific din partea de est şi care a compensat creşterea globală a temperaturii datorată gazelor cu efect de seră. Într-un studiu din revista Nature pe luna august, cercetătorii climatologi din cadrul Scripps Institution of Oceanography au arătat că fenomenul La Niña care răceşte apele Oceanului Pacific pare să compenseze media temperaturilor globale din timpul iernilor din emisfera de nord, dar permite ca temperaturile să crească în timpul verilor din emisfera de nord, explicând în acest fel recordurile de temperaturi ridicate înregistrate în ultimii ani în SUA şi reducerea stratului de gheaţă din Arctica.
Când ciclul fenomenului La Niña se schimbă, Oceanul Pacific revine la o temperatură mai ridicată decât se înregistrează de obicei într-o fază obişnuită a fenomenului El Niño, temperaturile globale pot creşte rapid din nou, ele fiind corelate cu creşterea vitezei de încălzire. „Încălzirea globală nu presupune o încălzire treptată de la un an la altul", a spus Kevin Trenberth, un cercetător climatolog din cadrul National Center for Atmospheric Research din Boulder, Colorado, care nu a fost implicat în această cercetare. „Ea este mai mult o variaţie în trepte. Se poate să nu se producă nimic remarcabil timp de 10 ani şi apoi dintr-o dată să apară un salt şi lucrurile nu vor mai reveni niciodată la nivelul anterior".
Perspectiva pe termen lung indicată în studiu sugerează că oprirea recentă a procesului de încălzire globală poate indica doar variaţiile aleatoare de căldură dintre atmosferă şi ocean, care au o mai mică importanţă pe termen lung, afirmă Drew Shindell, un om de ştiinţă climatolog din cadrul Earth Institute al Columbia University şi NASA Goddard Institute for Space Studies şi autorul principal al celui mai recent raport IPCC.
„Temperatura de la suprafaţă este doar unul dintre indicatorii schimbărilor climatice", a spus el. „Dacă ne referim la energia totală acumulată de către sistemul climatic sau la mai mulţi indicatori cum ar fi topirea gheţarilor, vaporii de apă din atmosferă, stratul de zăpadă şi aşa mai departe, poate fi mai util să ne uităm la aceştia decât doar la temperatura de la suprafaţă".
Al treilea autor al studiului este Delia Oppo, cercetător climatolog din cadrul Woods Hole Oceanographic Institution.
Traducere de Cristian-George Podariu după pacific-ocean-absorbing-faster-years, cu acordul editorului.
