Acest nor de praf şi gaz interstelar, care se întinde pe o lungime de un an-lumină, aduce cu o omidă pe drum spre un festin. Însă deliciul poveştii nu stă doar în dejunul din care se înfruptă omida, ci şi în ceea ce o devorează pe ea: vânturi violente de la stele extrem de strălucitoare suflă cu putere radiaţii ultraviolete către această stea în devenire şi sculptează gazul şi praful conferindu-i forma alungită.

 

 

 

Vinovate sunt 65 de stele dintre cele mai fierbinţi şi mai strălucitoare din câte se cunosc. Încadraţi în clasa spectrală O, aştrii sunt situaţi la 15 ani-lumină faţă de nor, către marginea din partea dreaptă a imaginii. Împreună cu alte 500 de stele de luminozitate mai mică, însă tot foarte strălucitoare – din clasa spectrală B, formează ceea ce se cunoaşte drept aglomerarea Cygnus OB2. Se consideră că masa însumată a aglomerării este de 30 000 de ori mai mare decât cea a Soarelui nostru.

 

 

Norul cu formă de omidă (denumit IRAS 20324+4057) este o protostea într-un stadiu evolutiv incipient, aflată în plin proces de colectare a materiei dintr-un înveliş de gaz ce o înconjoară, înveliş care este însă erodat de radiaţia provenită de la Cygnus OB2. Protostelele din această regiune urmează să devină în final stele tinere cu mase asemănătoare cu cea a Soarelui nostru sau de până la de zece ori mai mari decât aceasta. Însă dacă radiaţia erozivă de la stelele strălucitoare învecinate distruge învelişul de gaz înainte ca protostelele să adune suficientă masă, masele lor finale vor fi reduse.

Observaţiile spectroscopice ale stelei centrale din IRAS 20324+4057 arată că aceasta încă atrage intens materie din învelişul său exterior, pentru a acumula masă. Doar trecerea timpului va arăta dacă masa stelei formate o va plasa în categoria „grea” sau în cea „uşoară”.

Această imagine cu IRAS 20324+4057 este compusă din datele obţinute în spectrul verde şi infraroşu  cu ajutorul instrumentului Advanced Camera for Surveys („Camera pentru observaţii panoramice”) al telescopului Hubble în anul 2006 şi din datele despre hidrogen strânse de la sol cu ajutorul telescopului Isaac Newton, în anul 2003. Obiectul se situează la o depărtare de 4.500 de ani-lumină, în constelaţia Cygnus („Lebăda”).

Traducere de Daniela Chiru după hubble-sees-a-cosmic-caterpillar

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.