NGC 2392Stelele precum Soarele nostru pot deveni remarcabil de fotogenice către sfârşitul vieţii acestora. Un bun exemplu este reprezentat de steaua NGC 2392, care se află la aproximativ 4.200 de ani-lumină distanţă de Pământ. Detalii, în continuarea articolului.

 

 

 

 

2392 NGC, poreclită „Nebuloasa eschimos", este ceea ce astronomii numesc o nebuloasă planetară. Această denumire este, totuşi, înşelătoare, deoarece nebuloasele planetare nu mai au practic nimic de-a face cu planetele. Termenul reprezintă de fapt o denumire ce s-a păstrat din trecut, atunci când aceste obiecte păreau a fi discuri planetare pentru astronomii din acele vremuri, atunci când aceştia le observau prin intermediul unor telescoape optice de mici dimensiuni.

Acum se cunoaşte că nebuloasele planetare se formează atunci când o stea şi-a consumat hidrogenul din nucleul său, un episod prin care Soarele nostru va trece peste aproximativ cinci miliarde de ani. Când are loc acest eveniment din viaţa unei stele, aceasta începe să se răcească şi să se extindă, raza sa se măreşte de zeci de ori şi chiar de sute de ori faţă de valoarea ei obişnuită. În cele din urmă, straturile exterioare ale stelei sunt împrăştiate de un vânt stelar având o viteză de 50.000 de kilometri pe oră, lăsând în urmă un miez fierbinte. Acest nucleu fierbinte are o temperatură a suprafeţei de aproximativ 50.000 de grade Celsius şi straturile sale exterioare se împrăştie printr-un vânt mult mai intens, ce are o viteză de şase milioane de kilometri pe oră. Radiaţia stelei fierbinţi şi interacţiunea dintre vântul său rapid cu vântul mai lent creează învelişuri complexe şi filamente în cadrul nebuloasei planetare. În final, rămăşiţele stelei vor colapsa pentru a forma o stea pitică albă.

În zilele noastre, astronomii, ce folosesc telescoapele amplasate în spaţiu, sunt în măsură să observe nebuloasele planetare precum NGC 2392 într-o manieră pe care astronomii din trecut, probabil, nu şi-ar fi imaginat-o niciodată. Această imagine compozită a NGC 2392 conţine observaţiile în raze X obţinute cu ajutorul Chandra X-ray Observatory al NASA, reprezentate în violet, care indică poziţia gazelor, având temperaturi de milioane de grade, aflate în apropierea centrului nebuloasei planetare. Datele furnizate de telescopul spaţial Hubble arată, colorate în roşu, verde şi albastru, modelul complex sub care se prezintă straturile exterioare ale stelei care au fost expulzate. Filamentele în formă de cometă se formează atunci când vântul de viteză mai mare şi radiaţia de la steaua centrală interacţionează cu straturile reci de praf şi gaz care au fost deja expulzate de stea.

 

NGC 2392
Credit imagine: X-ray: NASA/CXC/IAA-CSIC/N.Ruiz et al, Optical: NASA/STScI.


Observaţiile NGC 2392 au făcut parte dintr-un studiu a trei nebuloase planetare conţinând gaz fierbinte în centrul lor. Datele colectate de Observatorul Chandra arată că NGC 2392 are un nivel neobişnuit de mare al emisiei de raze X în comparaţie cu celelalte două. Acest lucru îi face pe cercetători să deducă că există un companion nevăzut al stelei fierbinţi din centrul NGC 2392. Interacţiunea dintre o pereche de stele binare ar putea explica emisia de intensitate mare a razelor X, observată acolo. Între timp, emisia mai slabă de raze X, observată în celelalte două nebuloase planetare, denumite IC 418 şi NGC 6826, este probabil produsă de undele de şoc (similar fenomenului de depăşire a barierei sunetului) din vântul ce se propagă de la steaua centrală. O imagine compozită a NGC 6826 a fost inclusă într-o galerie a nebuloaselor planetare lansată în 2012.

O lucrare care descrie aceste rezultate este disponibilă online şi a fost publicată în data de 10 aprilie 2013 de The Astrophysical Journal. Autorul principal este Nieves Ruiz din cadrul Instituto de Astrofísica de Andalucía (IAA-CSIC) din Granada, Spania şi alţi autori sunt You-Hua Chu, Robert Gruendl din cadrul University of Illinois, Urbana, Martín Guerrero din cadrul Instituto de Astrofísica de Andalucía (IAA-CSIC) din Granada, Spania, Ralf Jacob, Detlef Schönberner şi Matthias Steffen din cadrul Leibniz-Institut Für Astrophysik din Potsdam (AIP), Germania.



Traducere de George Cristian Podariu după ngc-beautiful-star-life, cu acordul Phys.org.

Write comments...
symbols left.
Ești vizitator ( Sign Up ? )
ori postează ca „vizitator”
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.