NASA: tendinţa încălzirii globale

NASA a găsit tendinţa pe termen lung a încălzirii globale. Cercetătorii de la NASA susţin că anul 2012 a fost al nouălea cel mai cald dintre toţi anii începând din 1880, continuând o tendinţă pe termen lung de creştere a temperaturilor la nivel mondial.

Cu excepţia anului 1998, cei mai calzi nouă ani din cei 132 de când se fac înregistrări au apărut toţi după 2000, cu 2010 şi 2005 remarcându-se ca cei mai calzi ani dintre cei înregistraţi.      

Institutul pentru Studii Spaţiale Goddard (GISS) al NASA din New York, care monitorizează la nivel global temperaturile de suprafaţă continuu, a prezentat recent o analiză actualizată care compară temperaturile din 2012 de pe tot globul cu temperatura medie de la mijlocul secolului 20. Comparaţia arată cum Pământul continuă să înregistreze temperaturi mai ridicate decât cu câteva decenii în urmă.

[Video: science.nasa.gov/media/medialibrary/2013/01/15/2012GISStemp_datescolorbarcentered

Această hartă în culori diferite prezintă o evoluţie a schimbărilor privind anomaliile temperaturilor globale de suprafaţă, din 1880 până în 2012. Cadrul final reprezintă media anomaliilor temperaturilor globale din 2008 până în 2012].

Temperatura medie în 2012 a fost de aproximativ 58,3 grade Fahrenheit (14,6 grade Celsius), care este cu 1,0 F (0,6 ºC) mai mare decât temperatura de referinţă de la mijlocul secolului 20. Temperatura medie globală a crescut cu aproximativ 1,4 grade F (0,8 ºC) din 1880, în conformitate cu noua analiză.

Oamenii de ştiinţă subliniază că modelele meteorologice vor produce întotdeauna fluctuaţii ale temperaturii medii, de la an la an, dar creşterea continuă a nivelului efectului de seră în atmosfera Pământului duce la o creştere pe termen lung a temperaturilor globale. Fiecare an succesiv nu va fi neapărat mai cald decât anul precedent, dar în conformitate cu curentul actual de creştere a efectului de seră, oamenii de ştiinţă se aşteaptă ca fiecare deceniu succesiv să fie mai cald decât deceniul anterior.  

„Un an cu temperaturi mai ridicate, dintre atâţia alţi ani, nu este în sine semnificativ”, a spus climatologul Gavin Schmidt de la GISS. „Ceea ce contează este că acest deceniu este mai cald decât ultimul deceniu, iar ultimul mai cald decât cel dinaintea lui. Planeta se încălzeşte. Cauza încălzirii sale este faptul că noi pompăm cantităţi crescânde de dioxid de carbon în atmosferă”.    

Dioxidul de carbon este un gaz cu efect de seră care captează căldura şi controlează în mare măsură clima Pământului. El apare în mod natural şi, de asemenea, este emis prin arderea combustibililor fosili pentru energie. Sub influenţa creşterii emisiilor produse de om, nivelul dioxidului de carbon din atmosfera Pământului a crescut continuu, în mod constant, de decenii.    

Nivelul dioxidului de carbon din atmosferă a fost de aproximativ 285 părţi la un milion în 1880, primul an de înregistrări ale temperaturilor de către GISS. Din 1960, concentraţia de dioxid de carbon din atmosferă, măsurată la Observatorul Mauna Loa al NOAA, a fost de aproximativ 315 părţi la un milion. Astăzi, această măsurătoare depăşeşte 390 părţi la un milion.

În timp ce globul terestru a cunoscut temperaturi relativ ridicate în 2012, partea continentală a Statelor Unite a îndurat de departe cel mai cald an dintre toţi anii cu înregistrări, conform NOAA, deţinătorul oficial al înregistrărilor meteorologice din SUA.

[Vedeţi prezentarea NASA: nasa.gov/pdf/719354main_NOAA%20NASA%20Climate%20Briefing

Seturile de date privind temperaturile, colectate de NASA şi NOAA, oferă o confirmare independentă a tendinţelor recente de încălzire]

„Temperaturile din SUA din vara anului 2012 sunt un exemplu pentru noua tendinţă a extremelor sezoniere accentuate care sunt mai mari decât cele mai ridicate temperaturi sezoniere ale mijlocului secolului 20” a afirmat James E. Hansen, directorul GISS. „Zarurile climatice sunt acum înşelătoare. Unele anotimpuri vor fi în în continuare mai reci decât media pe termen lung, dar persoanele receptive ar trebui să constate că frecvenţa extremelor neobişnuit de calde este în creştere. Ele sunt extremele care au cel mai mare impact asupra oamenilor şi al altor forme de viaţă de pe planetă”.

Analiza temperaturilor efectuată de către GISS este realizată pe baza datelor despre vreme adunate de la mai mult de 1.000 de staţii meteorologice din întreaga lume, observaţiilor prin satelit asupra temperaturii suprafeţei mărilor şi măsurătorilor staţiei de cercetare din Antarctica. Un program de calculator accesibil publicului este utilizat pentru a calcula diferenţa dintre temperatura de suprafaţă dintr-o anumită lună şi temperatura medie pentru aceeaşi locaţie în intervalul 1951 - 1980. Această perioadă de trei decenii funcţionează ca o bază pentru analiză. Ultimul an în care s-au înregistrat temperaturi mai scăzute decât media intervalului 1951 - 1980 a fost 1976.       

Înregistrarea temperaturilor de către GISS este una dintr-o serie de analize ale temperaturilor globale, alături de cele realizate  Met Office Hadley Centre din Marea Britanie şi National Oceanic and Atmospheric Administration's National Climatic Data Center din Asheville, Carolina de Nord. Aceste trei centre meteo folosesc metode uşor diferite, dar, în general, tendinţele arătate sunt foarte apropiate.