Spectaculoasa galaxie barată NGC 6872 este cunoscută de zeci de ani ca fiind printre cele mai mari galaxii spirale. Recent, o echipă internaţională de astronomi au ajuns la concluzia că ea poate fi considerată drept cea mai mare galaxie spirală cunoscută până la ora actuală.
Concluzia astronomilor din Statele Unite, Chile şi Brazilia are la bază date de arhivă furnizate de satelitul NASA Galaxy Evolution Explorer (GALEX), care a fost împrumutat apoi la Institutul de Tehnologie din Pasadena, California.
Măsurată de la un capăt la altul de-a lungul celor două braţe în spirală supradimensionate, NGC 6872 se întinde pe mai mult de 522.000 de ani-lumină, ceea ce înseamnă că este de cinci ori mai mare decât galaxia noastră, Calea Lactee.
Foto credit: NASA's Goddard Space Flight Center/ESO/JPL-Caltech/DSS
Această imagine compozită a galaxiei spirală barată gigantice (centrul galaxiilor spirale poate avea formă sferica sau de bară, cum este şi cazul Căii Lactee - n.tr.) - NGC 6872, combină imaginile în spectru vizibil provenind de la telescopul VLT al Observatorului European Sudic (European Southern Observatory), cu datele în domeniul ultraviolet îndepărtat (1,528 angstromi) furnizate de GALEX, NASA, cât şi cu datele în infraroşu (3,6 microni) obţinute de la Spitzer – telescopul spaţial al NASA. O posibilă galaxie mareică pitică (galaxie pitică creată de forţe mareice în momentul coliziunii dintre două galaxii - n.tr.), a cărei existenţă nu a fost bănuită anterior (zona încercuită) apare doar în ultraviolet, indicând prezenţa multor stele tinere fierbinţi. IC 4970, mica galaxie în formă de disc, care interacţionează cu NGC 6872, este situată deasupra zonei centrale a spiralei. Spirala se întinde pe o distanţă de 522.000 de ani-lumină de la vârful unui braţ la celălalt, ceea ce înseamnă că este de 5 ori mai mare decât Calea noastră Lactee. Imagini de o rezoluţie mai scăzută de la Digital Sky Survey au fost folosite pentru a umple zonele marginale care nu cuprind alte date.
”Fără capacitatea lui GALEX de a detecta lumina ultravioletă provenită de la cele mai tinere şi mai fierbinţi stele nou formate, nu am fi putut cunoaşte complexitatea acestui sistem interesant”, a declarat coordonatorul principal al studiului, Rafale Eufrasio, cercetător asistent la Centrul Goddard de Zboruri Spaţiale al NASA din Greenbelt, Maryland şi doctorand la Universitatea Catolică Americană din Washington. El şi-a prezentat concluziile joi, 10 ianuarie 2013, la reuniunea Societăţii Astronomice Americane din Long Beach, California.
Dimensiunea şi aspectul neobişnuit al galaxiei sunt rezultatul coliziunii acesteia cu o galaxie eliptică mult mai mică, în formă de disc, numită IC 4970, care are aproximativ o cincime din masa lui NGC 6872. Ciudatul ”cuplu” este situat la aproximativ 212 milioane de ani-lumină distanţă de Pământ, în constelaţia sudică Pavo.
Astronomii sunt de părere că galaxiile mari, inclusiv a noastră, au crescut şi s-au dezvoltat prin fuziuni şi achiziţii – prin absorbţia a numeroase sisteme mai mici, de-a lungul a miliarde de ani.
În mod curios, interacţiunea gravitaţională a NGC 6872 cu IC 4970 s-ar fi putut să fi funcţionat invers, putând da naştere unei noi galaxii de dimensiuni mici.
Foto credit : Centrul Goddard de Zboruri Spaţiale al NASA, după C. Horellou (Observatorul Spaţial Onsala, Suedia) şi B. Koribalski (ATNF).
”Braţul nord-estic al NGC 6872 este cel mai perturbat de apariţii de noi stele, dar la capătul său îndepărtat, vizibil numai în ultraviolete, se află un obiect care pare a fi o galaxie pitică creată de forţe mareice, similară cu cele observate în alte sisteme de coliziune”, a spus Duilia de Mello, membră a echipei de cercetare, profesor de astronomie la Universitatea Catolică. Simulări pe calculator ale impactului dintre NGC 6872 şi IC 4970 reproduc caracteristicile de bază ale galaxiilor, aşa cum le vedem astăzi. Acestea indică faptul că cea mai apropiată întâlnire a lui IC 5970 a avut loc acum 130 de milioane de ani şi că galaxia mai mică a luat o traiectorie (curba punctată din imagine) apropiată de discul spiralei şi în aceeaşi direcţie de rotaţie a acestuia.
Porţiunea cu galaxia pitică creată de forţe mareice este mai strălucitoare în ultraviolet decât alte regiuni ale galaxiei, un semn că este încărcată cu o ”provizie” bogată de stele fierbinţi, tinere, care au mai puţin de 200 de milioane de ani.
Cercetătorii au studiat galaxia în întregul spectru de frecvenţe folosind datele din arhiva provenind de la Telescopul VLT al Observatorului European Sudic, de la Two Micron All-Sky Survey (2MASS – două telescoape poziţionate unul în emisfera nordică şi celălalt în cea sudică, respectiv la Mt. Hopkins, Arizona şi la Cerro Tololo, Chile), de la Spitzer - Telescopul Spaţial al NASA, precum şi de la satelitul GALEX.
Analizând distribuţia energiei pe lungimi de undă, echipa a descoperit un model distinct de vârstă stelară de-a lungul celor două braţe proeminente ale galaxiei spirală. Stelele cele mai tinere apar în extremitatea braţului nord-vestic, în interiorul galaxiei pitice creată de forţe mareice, iar vârstele stelare înclină să devină progresiv mai înaintate, cu cât apropierea de centrul galaxiei este mai mare. Braţul sud-vestic prezintă acelaşi model, care este probabil legat de producerea undelor formării de noi stele, declanşate de întâlnirea galactică.
Într-un studiu din 2007, Cathy Horellou de la Observatorul Spaţial Onsala din Suedia şi Baerbel Koribalski de la Instalaţia Naţională de Telescoape din Australia, au elaborat simulări pe calculator ale coliziunii care au reprodus aspectul general al sistemului, aşa cum îl vedem astăzi. Potrivit celei mai apropiate corespondenţe care ar putea exista între realitate şi simulare, IC 4970 s-a apropiat cel mai mult de galaxia spirală acum 130 de milioane de ani şi a luat o traiectorie care a apropiat-o de planul discului spiralei, în aceeaşi direcţie de rotaţie. Studiul este în concordanţă cu această imagine.
Asemeni tuturor galaxiilor spirală cu o structură centrală în formă de bară, NGC 6872 conţine o bară stelară care tranzitează spaţiul dintre braţele spiralate şi regiunile centrale ale galaxiei, cu o rază care măsoară aproximativ 26.000 de ani-lumină sau cam de două ori lungimea medie a galaxiilor asemănătoare aflate în relativă apropiere. Deci avem de a face cu o bară ale cărei dimensiuni semnalează o galaxie gigant.
Echipa de cercetători nu a găsit niciun semn de formare recentă de stele de-a lungul barei, ceea ce indică faptul că aceasta s-a format acum câteva miliarde de ani. Stelele sale bătrâne oferă un registru fosil al populaţiei stelare a galaxiei înainte de agitaţia provocată de întâlnirea acesteia cu IC 4970.
”Înţelegerea dinamicii şi structurii acestei galaxii ne aduce cu un pas mai aproape de posibilitatea de a plasa aceste evenimente în contextul cosmologic adecvat, deschizând drumul spre descifrarea informaţiilor pe care le avem despre sisteme stelare mai tinere şi mult mai îndepărtate”, a declarat Eli Dwek, membru al echipei de cercetare şi astrofizician la Goddard.
La studiu au mai contribuit Fernanda Urrutia-Viscarra, Claudia Mendes de Oliveira de la Universitatea Sao Paulo din Brazilia şi Dimitri Gadotti de la Observatorul Spaţial Sudic din Santiago, Chile.
Misiunea GALEX este condusă de Institutul de Tehnologie din Pasadena, California, care este responsabil de operaţiunile ştiinţifice şi de analiza datelor. Laboratorul Motoarelor cu Reacţie, NASA din Pasadena administrează misiunea şi a construit instrumentele ştiinţifice. GALEX a fost elaborat în cadrul Programului NASA Explorers administrat de Centrul Goddard de Zboruri Spaţiale al NASA. În mai 2012, Caltech a împrumutat satelitul GALEX de la NASA şi continuă operaţiunile spaţiale şi administrarea datelor din fonduri private.
Traducere de Daniela Albu după NASA's GALEX Reveals the Largest-Known Spiral Galaxy.
