Acum 35 de ani, pe 5 septembrie 1977, NASA a lansat sonda spaţială Voyager 1, cu misiunea de a realiza în premieră fotografii detaliate cu planetele Jupiter şi Saturn. Fotografia de mai jos a lui Saturn a fost surprinsă de Voyager 1 pe 16 noiembrie 1980.
Patru zile mai târziu, principala sa misiune se terminase. Dar Voyager 1 mai avea o altă misiune, care continuă şi în ziua de azi: explorarea frontierelor sistemului solar. În 35 de ani, sonda Voyager 1 a ajuns la o uimitoare distanţă de 17.7 miliarde kilometri de Soare, plutind prin spaţiu la viteze de aproximativ 11.7 kilometri pe secundă. Astăzi, Voyager 1 "dansează" la graniţa sistemului solar, pregătindu-se să intre în zona numită de astronomi mediul interstelar. Dar ce este această regiune a spaţiului, mai exact, unde este şi cum de ştiu astronomii că sonda se află în apropierea ei?
Saturn
Înainte de a vorbi despre locul în care se îndreaptă Voyager 1 (mediul interstelar sau ISM, pe scurt), hai să trecem în revistă unde a fost acesta până acum. De la lansarea sa de pe Pământ de acum trei decenii şi jumătate, Voyager 1 s-a deplasat cu mare viteză printr-o bulă a spaţiului cunoscută sub denumirea de heliosferă, o regiune a sistemului solar dominată de valuri de vânt solar – particule subatomice încărcate care sunt degajate de Soare:
Aşa cum ilustrează diagrama de mai sus, ISM reprezintă ceea ce se află dincolo de bula cosmică a vântului solar ce înconjoară Soarele nostru. Dar acum amintiţi-vă că Alpha Centauri, cel mai apropiat sistem de stele, se află la ceva mai mult de patru ani-lumină distanţă de Pământ – o distanţă de mii de ori mai mare decât cea parcursă de Voyager în ultimii 35 de ani. Mediul interstelar este materia din care sunt formate regiunile spaţiului dintre sistemle stelare răspândite prin galaxie.
”Voyager 1 ne spune acum că se află într-o regiune de stagnare în stratul exterior al bulei care conţine sistemul nostru solar“ a explicat Ed Stone, om de ştiinţă din proiectul Voyager, în luna decembrie a anului trecut, când sonda spaţială a început să dea semne că se apropie de destinaţia sa interstelară. ”Acesta ne arată că ceea ce se află în partea exterioară acţionează ca o forţă de respingere înapoi. Nu ar trebui să mai avem mult de aşteptat pentru a afla cum arată cu adevărat spaţiul dintre stele.“
Pe măsură ce Voyager 1 se îndepărtează mai mult de Soare, el întâlneşte din ce în ce mai puţin vânt solar, acest lucru permiţând electronilor de mare energie din mediul interstelar să scape în interiorul heliosferei şi să ”împingă înapoi,“ aşa cum afirmă Stone, asupra vântului solar al Soarelui. Folosind instrumentul de particule de mică energie al lui Voyager 1 pe post de indicator al direcţiei şi vitezei vântului de particule subatomice, NASA poate intui cum suflă brizele cosmice raportat la poziţia curentă a sondei spaţiale. Punctul în care presiunea din vântul solar şi din mediul interstelar se află în echilibru este cunoscut sub numele de heliopauză. Puteţi să vă gândiţi la heliopauză ca la un indicator cosmic ce arată locul unde se termină vântul solar şi începe mediul interstelar.
Deci de cât timp va avea nevoie Voyager 1 pentru a evada din heliosferă pentru totdeauna şi a trece în mediul interstelar? În luna decembrie, indicatorul de pe Voyager a sugerat că pentru prima dată, vântul mediului interstelar sufla înapoi, un semn că acesta traversa un teritoriu cosmic nemaiîntâlnit până atunci. Câteva luni mai târziu, NASA a relatat o creştere bruscă în intensitate datorată particulelor încărcate ale mediului interstelar. De atunci, indicaţiile transmise de sondă au fluctuat, dar părerea generală printre oamenii de ştiinţă de la NASA pare să fie aceea că ziua în care primul obiect făcut de om intră în spaţiul interstelar este aproape.
”Întrebarea este... cât de mult mai e până la heliopauză?“, a menţionat Stone la o conferinţă ţinută la centrul NASA JPL (Jet Propulsion Laboratory). ”Noi ştim doar că“ a continuat el, "Voyager 1 călătoreşte în jur de 1.6 miliarde kilometri la trei ani. ”Nu pot să spun dacă vor mai trece zile, luni sau ani până la intrarea în heliopauză,“ a explicat acesta, ”dar e greu de crezut că va mai dura prea mult timp.“
În zilele (sau lunile sau chiar anii) următoare, NASA se aşteaptă să primească semnale de la Voyager 1 că a avut loc o schimbare majoră în direcţia liniilor de câmp magnetic ce o înconjoară. Acest lucru, ne atrag Stone şi colegii lui atenţia, va fi cea mai clară indicaţie că sonda spaţială ”a părăsit bula“ sistemului solar şi a intrat în zonele neexplorate ale vastului mediu interstelar al Căii Lactee.
Traducere după how-soon-will-voyager-1-leave-the-solar-system de Andreea Dogaru
