Alunecând printr-o crăpătură a spaţiu-timpului, precum Doctor Who, eşti aruncat pe suprafaţa unei planete foarte asemănătoare Pământului. Este noapte şi, deşi peisajul arată familiar, este straniu luminat. Ridicându-ţi privirea, observi de ce.
Tipul obiectului: Planetă
Gazdă: Una din stelele foarte depărtate una de cealaltă dintr-un sistem binar
Soartă: Condamnată la pieire
O stea luminoasă străluceşte cu puterea a 5 luni pline, oferind împrejurimii o strălucire fantomatică.
Dar asta nu este tot. Simţi furnicături pe şira spinării atunci când o vezi: o planetă masivă, asemănătoare lui Jupiter, se iveşte deasupra ta, la fel de mare precum Luna planetei Pământ. Benzi de nori spintecaţi şi furtuni aprige se perindă pe suprafaţa acesteia. Este prea aproape, crezi tu, şi ai dreptate – ai ajuns chiar la sfârşitul lumii pe planeta pe care te afli.
Gigantul gazos este aproape pe o traiectorie de coliziune cu planeta ta, din cauza atracţiei gravitaţionale dintre planetele sistemului solar. Asemenea forţe s-ar putea să fi modificat orbitele planetelor mai îndepărtate din sistemul nostru solar acum miliarde de ani – ba poate chiar au aruncat o lume acum dispărută în adâncimile friguroase ale spaţiului în timpul acestui proces.
Lucrurile nu se vor sfârşi cu bine pentru planeta pe care te afli. Cel puţin vei putea observa cu ochiul liber imaginea spectaculoasă a persecutorului tău, spune Nick Moeckel de la Universitatea Cambridge. “Dacă intrusul ar fi fost o planetă strălucitoare cu inele, precum Saturn, acele inele ar fi fost clar vizibile”, spune acesta.
Planeta mai mare îşi va lansa fratele mai mic pe o orbită mult mai largă, de aproape 100 de ori mai largă decât cea a planetei Pluto, acolo unde aceasta din urmă va intra într-un profund proces de îngheţ. Într-un sistem solar cu o singură stea, acesta ar fi în mod normal sfârşitul poveştii. În sistemele solare binare, precum acesta, stelele vor juca pinball cu săraca planetă, înainte de a o pierde pentru totdeauna, potrivit simulărilor făcute de Moeckel şi Dimitri Veras, de asemenea de la Cambridge.
Fără drum de întoarcere acasă
În simulările acestora, două stele de mărimea Soarelui orbitează una în jurul celeilalte la o distanţă cuprinsă între 250 şi 1000 de ori distanţa dintre Pământ şi Soare, cu una sau chiar amândouă dintre stele având propriile planete. În multe cazuri, sistemul solar străin devine instabil şi una din planetele sale este proiectată pe o orbită foarte largă, devenind astfel vulnerabilă către a fi capturată de gravitaţia celei de-a doua stele.
Noua sa orbită dimprejurul celei de-a doua stele tinde să fie de asemenea foarte largă, iar prima stea, de obicei, re-capturează planeta, care poate parcurge drumul dintre stele de multe ori. Acest efect de pinball planetar este surprinzător de comun în cadrul simulărilor, unde mai mult de jumătate dintre planetele expulzate parcurg acest drum între stele.
Se poate oare ca astfel de situaţii să se întâmple în realitate? Observaţiile sugerează acest lucru. În ultimii ani, dovezile faptului că sistemele solare binare pot găzdui planete au crescut, iar observaţiile astronomilor sugerează că formarea planetelor este comună atât în jurul stelelor binare separate de o distanţă redusă, cât şi în jurul celor aflate la o distanţă mare una de alta.
În imensitatea îngheţată a cosmosului
Noile simulări sugerează faptul că planeta pinball poate perturba sau chiar ejecta alte planete din ambele sisteme solare. Chiar propriul ei viitor e sumbru uneori. În anumite situaţii, ar ajunge eventual să aibă o orbită stabilă în jurul uneia din stele. Cu toate acestea, majoritatea planetelor expulzate scapă de sub atracţia ambelor stele pentru totdeauna, aflându-se într-un voiaj permanent în spaţiul îngheţat.
“Odată ce o planetă începe să tranziteze înainte şi înapoi, între cele două stele, este aproape sigur la începutul unei călătorii ce va avea sfârşitul în spaţiul îndepărtat”, spune Moeckel.
Textul reprezintă traducerea articolului Astrophile: Pinball planets get wild, deadly ride, publicat de New Scientist. Scientia.ro este singura entitate responsabilă pentru eventuale erori de traducere, Reed Business Information Ltd şi New Scientist neasumându-şi nicio responsabilitate în această privinţă.
Traducere: Paul Pârvulescu
