Polimerizarea este o adiţie repetată; este reacţia prin care un număr mare de molecule ale aceluiaşi reactant (monomer), cum ar fi etena, se unesc pentru a forma o macromeleculă (polimer). Exemplu de polimeri: cauciuc, mase plastice, fibre şi fire sintetice, dar şi celuloză şi amidon (ultimii doi, naturali).
- Detalii
- de: Iosif A.
- Flash-science
Alcanii sunt des utilizaţi drept combustibili. Prin arderea acestora, pe lângă CO2 şi H2O, rezultă o mare cantitate de căldură (căldură de ardere sau căldură de combustie). Căldura combustiei creşte odată cu numărul de atomi de carbon.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Flash-science
Compuşii organici care conţin alături de legături covalente simple (atomii pun în comun câte un singur electron) şi una sau mai multe legături multiple (pun în comun mai mulţi electroni) se numesc compuşi nesaturaţi.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Flash-science
Atomii de carbon, spre deosebire de alţi atomi, au proprietatea de a forma legături simple, duble sau triple cu alţi atomi de carbon, alcătuind lanţuri sau catene de carbon.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Flash-science
Substanţele care au aceeaşi formulă moleculară, dar formule structurare diferite, se numesc izomeri (izos - acelaşi; mesos - compoziţie).
Începând cu C4 sunt posibile mai multe structuri (la metan, etan şi propan, nu, având o catenă dreaptă fără ramificaţii). Astfel, butanul cu catenă liniară se numeşte normal butanul, iar cel cu catenă ramificată se numeşte izobutan. Structura diferită a izomerilor duce la proprietăţi diferite, cum ar fi temperatura de fierbere.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Flash-science
Clasificarea hidrocarburilor
:: Hidrocarburi alifatice (nearomatice):
: saturate (conţin doar legături simple)
:: alcani (conţin doar legături covalente de tip carbon-carbon şi carbon-hidrogen). Cei lichizi au miros caracteristic de benzină. Primii patru termeni au denumiri specifice: metan (CH4), etan (C2H6), propan (C3H8) şi butan (C4H10).
:: cicloalcani
: nesaturate (conţin şi legături multiple)
:: alchene (conţin o legătură dublă)
:: alcadiene (conţin două duble legături)
:: alchine (conţin o triplă legătură)
:: Hidrocarburi aromatice (arene)
: mononucleare (conţin un nucleu benzenic)
: polinucleare (conţin două sau mai multe nuclee benzenice)
- Detalii
- de: Iosif A.
- Flash-science
Cele mai simple substanţe organice sunt combinaţii binare ale carbonului cu hidrogenul, numite hidrocarburi. Toţi ceilalţi compuşi organici pot fi consideraţi ca derivând de la hidrocarburi prin înlocuirea unuia sau mai multor atomi de hidrogen cu alţi atomi sau grupe de atomi şi de aceea se numesc - derivaţi ai hidrocarburilor.
Chimia organică este chimia hidrocarburilor şi a derivaţilor lor.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Flash-science
Conceptul de chimie organică a fost introdus de chimistul suedez Berzelius, pentru a diferenţia compuşii organici de origine vegetală sau animală de cei anorganici, de provenienţă minerală.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Flash-science
Este interesant de ştiut, credem, că Newton nu avea o explicaţie pentru modul în care acţionează gravitaţia. Newton a descris matematic foarte bine modul în care corpurile se atrag în capodopera sa, "Principia", dar nu avea ideea cum se întâmplă asta. Iată ce spunea, într-o scrisoare:
"Faptul că gravitaţia ar trebui să fie înnăscută, inerentă şi esenţială materiei, aşa încât un corp să poată acţiona asupra altui corp la distanţă, printr-un vid, fără intermedierea vreunui alt lucru prin care acţiunea lor să fie transmisă de la unul la celălalt, este pentru mine o absurditate aşa de mare, încât am credinţa că niciun om a cărui facultate de gândire este competentă în chestiunile filozofice nu îi va cădea pradă".
- Detalii
- de: Iosif A.
- Flash-science
Una dintre problemele ştiinţei moderne este aceea că, în anumite zone, ea este doar instrumentală (în sensul că este utilizată ca instrument pentru rezolvarea anumitor probleme), dar îi lipseşte inteligibilitatea, explicaţia logică definitivă. Iată un exemplu: legea gravitaţiei universale a lui Newton nu ne spune „ce este în realitate” gravitaţia, ci doar ne descrie modul în care aceasta se manifestă.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Flash-science
Harta migraţiei homo sapiens
Omul modern, homo sapiens, a apărut în estul Africii acum aproximativ 200 de mii de ani.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Flash-science
De regulă, de-a lungul istoriei, oamenii şi-au ales perechea din propria localitate ori din zone apropiate geografic. În acest fel, inevitabil s-a ajuns la împerecheri între rude, chiar dacă gradul de rudenie a fost îndepărtat (cine îşi ştie, de pildă, verii de gradul al treilea?).
O consecinţă a acestor obiceiuri de împerechere este că oamenii din aceeaşi localitate / regiune ajung să semene între ei, iar diferenţele dintre regiuni să crească.
La fel cum polimorfismele individuale definesc o persoană ca fiind copilul părinţilor săi, la fel şi oamenii din aceeaşi parte a lumii vor purta semnalul genetic al originii lor geografice.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Flash-science
Priviţi la harta de mai sus. Se poate observa că, în fapt, culoarea pielii este în strânsă corelaţie cu distanţa faţă de ecuator.
Populaţiile care locuiesc de-a lungul liniei ecuatorului au pielea mai închisă, pentru că expunerea la razele ultraviolete ce ajung pe Pământ de la Soare necesită mai multă melanină pentru protejarea pielii.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Flash-science
În 1856 s-a descoperit un craniu în valea Neander din vestul Germanei. Iniţial s-a crezut că e vorba despre rămăşiţele unui om modern cu malformaţii, însă ulterior s-a constatat că este vorba despre o specie distinctă şi larg răspândită, denumită omul de Neanderthal, după locul unde fusese găsit craniul.
Era prima recunoaştere ştiinţifică a unui strămoş al omului şi o dovadă concretă a evoluţiei.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Flash-science
Studierea ADN-ului, din pricina recombinării genetice (formarea cromozomilor himerici, în urma ruperii unor cromozomi şi lipirea de parteneri, în momentul formării ovulului, respectiv al spermatozoidului), nu permite citirea istoriei scrise în genomul uman.
Mitocondria (organit celular cu rol în respiraţia celulară şi producerea energiei necesare celulei) dispune de propriul genom, fiind singura structură celulară cu genom, cu excepţia nucleului celulei. De ce? Pentru că mitocondria este ce a mai rămas dintr-o bacterie antică înghiţită de unul dintre strămoşii noştri unicelulari.
Genomul mitocondrial există în unic exemplar (nu în dublu exemplar, ca cel din nucleu), deci nu se poate recombina.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Flash-science
