Una dintre problemele ştiinţei moderne este aceea că, în anumite zone, ea este doar instrumentală (în sensul că este utilizată ca instrument pentru rezolvarea anumitor probleme), dar îi lipseşte inteligibilitatea, explicaţia logică definitivă. Iată un exemplu: legea gravitaţiei universale a lui Newton nu ne spune "ce este în realitate" gravitaţia, ci doar ne descrie modul în care aceasta se manifestă.

Ştiinţa modernă este un rezultat al hibridizării dintre vechea "filozofie naturală", care îşi are originile pe vremea lui Aristotel, şi care se baza pe demonstrarea logică şi empirică a adevărului, şi instrumentalitatea modernă.
În Europa medievală şi modernă timpurie, filozofie naturală era considerată o întreprindere separată de cunoaşterea practică, plecând de la distincţia operată de Aristotel între episteme şi techne (rădăcina termenului "tehnologie"), traduşi în latină prin scientia (ştiinţă) şi ars (artă).

Mecanica cuantică este notorie prin caracterul instrumental, întrucât experimentele efectuate pun în evidenţă caracteristici ale naturii pe care nu le putem înţelege, deşi nu există niciun dubiu că experimentele sunt corecte.

Este posibil ca unul dintre motivele pentru care fizica îi face pe mulţi să se simtă inconfortabil să stea în abstractizarea sa care are la bază instrumentalitatea, lipsindu-i inteligibilitatea, "povestea".

Citiţi şi: Ciudăţeniile mecanicii cuantice

 

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.