De-a lungul vieții mele adulte nu am trăit niciodată într-o „economie bună”. Începând cu prăbușirea financiară globală din 2008, care a avut loc chiar când începeam să studiez economia, lumea pare că s-a clătinat dintr-o criză în alta, iar economia Regatului Unit cu atât mai mult.
Unele dintre aceste crize, precum colapsul financiar sau pandemia de COVID-19, au fost bruște. Altele s-au instalat mai lent, cum ar fi locuințele tot mai inaccesibile sau ascensiunea tot mai accentuată a celor foarte bogați.
Așa cum explorez în noua mea carte, Why We’re Getting Poorer (De ce sărăcim), rezultatul acestor crize este un sistem economic care funcționează mult mai bine pentru unii decât pentru alții. Iată patru motive pentru care ai putea simți că ai fost trădat de sistem.
1. Goana după creștere
La fel cu mulți dintre liderii lumii, premierul britanic Keir Starmer își propune să facă din creșterea economică principala misiune a guvernului său. Și e de înțeles.
O economie în creștere înseamnă mai mulți bani în buzunarele oamenilor și aduce și alte beneficii, precum șomajul scăzut. Dar creșterea economică nu este ușor de obținut (în Regatul Unit, aceasta este slabă de multă vreme).
Asta deoarece nu există un buton al PIB-ului pe care un prim-ministru sau președinte să-l poată apăsa ca să „crească economia”.
Cercetările arată că dezvoltarea economică este un obiectiv vag și dificil, dependent de mulți factori – geopolitici, demografici, tehnologici – care nu pot fi controlați de o singură țară.
O variantă mai realistă este concentrarea pe obiective realizabile legate de investiții, cum ar fi cele 113 miliarde de lire planificate în Regatul Unit pentru locuințe, transport și energie. Însă proiectele mari necesită timp pentru a fi construite și implementate, astfel că, chiar dacă vor stimula economia, efectele pozitive pentru gospodării vor întârzia să apară.
> Citește și: Bine ați venit în Europa post-creștere economică!
2. Inegalitatea
Pe fundalul acestei creșteri slabe, în Regatul Unit s-a constatat o inegalitate accentuată, atât sub guverne conservatoare, cât și laburiste. Și, din nou, inegalitatea este o problemă internațională.
Averea celor mai bogați oameni din lume a crescut enorm în timpul pandemiei de COVID-19, susținută adesea de importanța sporită a sectorului tehnologic în perioada de restricții de mișcare.
Dar chiar și înainte de pandemie, inegalitatea în materie de avere era o problemă globală.
Această discrepanță le-a oferit celor foarte bogați oportunități de a cumpăra concurența, de a finanța zboruri în spațiu și de a controla mari părți din media, exercitând o influență economică, socială și politică imensă. Evident, prioritățile lor economice nu coincid cu ale majorității.
Între timp, multe comunități și regiuni sunt lăsate în urmă, cu infrastructură fizică și socială în declin. Este puțin probabil ca oamenii care trăiesc în zone depopulate, cu venituri și oportunități reduse, să simtă că sistemul economic lucrează în favoarea lor.
3. Globalizarea
Globalizarea a îmbunătățit nivelul de trai pentru mulți oameni – în țări precum China, India sau Brazilia. Dar nu este un sistem care asigură beneficii economice pentru toată lumea.
În condițiile unei competiții globale, marile companii sunt adesea presate să diminueze costurile. Acordurile de liber schimb nu au reușit, de multe ori, să impună standarde de muncă sau să redistribuie câștigurile către lucrătorii slab plătiți, contribuind adesea doar la îmbogățirea celor deja bogați.
Un astfel de sistem economic distorsionat, în care mari părți ale societății se simt excluse, era de așteptat să provoace o reacție. Unii leagă acest fenomen de evenimente politice recente precum Brexit sau președinția lui Donald Trump, ale cărui tarife internaționale reprezintă o încercare clară de a inversa cursul globalizării.
De la pandemie încoace au apărut și mai multe fisuri. Economia globală a devenit prea dependentă de anumite regiuni – de pildă, dominația Taiwanului în fabricarea semiconductorilor sau dependența Europei de gazul și petrolul rusesc.
Anii recenți au adus și blocaje în lanțurile de aprovizionare, ducând la lipsa unor produse, de la mașini și telefoane până la legume. Sistemele globale rigide s-au dovedit ineficiente, iar soluțiile convenite la nivel internațional sunt greu de realizat.
4. Schimbările climatice
La începutul anului 2020, știrile internaționale erau dominate de incendiile uriașe din Australia. La începutul lui 2025, Los Angeles ardea.
Pe măsură ce clima globală se schimbă haotic, fenomenele meteorologice extreme devin tot mai frecvente. Inundațiile, uraganele și temperaturile extreme par a fi rezultatul inevitabil.
Pe măsură ce nivelul mării crește, nenumărate orașe de coastă vor suferi inundații, iar multe insule din Pacific riscă să dispară complet.
Grupul interguvernamental de experți în schimbări climatice al ONU (IPCC) avertizează că omenirea se va confrunta cu dificultăți legate de producția de alimente, boli și migrații masive.
Toate acestea vor genera costuri economice uriașe, încetinind creșterea și afectând mijloacele de trai la scară globală. Conform IPCC, impactul ar putea varia de la distrugerea infrastructurii de către fenomenele extreme, până la scăderea producției agricole, forestiere și piscicole cauzată de schimbarea vremii.
Și totuși, multe țări par să dea înapoi în privința angajamentelor de reducere a emisiilor. Se pare că preferă să gestioneze consecințele schimbărilor climatice în loc să investească în soluții posibile, precum taxele pe carbon, orașele pietonale sau combustibili alternativi. Însă astfel de acte de auto-sabotaj nu reprezintă o bază solidă pentru o economie, o societate sau o planetă prospere.
Traducere după Four reasons why many of us feel the global economy is not on our side de Cahal Moran, profesor în Departamentul de științe comportamentale și psihologice, London School of Economics and Political Science.
