EuroUna dintre marile întrebări asupra crizei din Grecia este dacă aceasta ar trebui să iasă din zona euro, o soluţie extensivă denumită “Grexit”. În teorie aceasta ar face ca Grecia să-şi reinstituie vechea monedă, drahma, pentru a atrage investiţii şi a restabili prosperitatea.

 

 

 

Criza din Grecia: punând bazele creşterii

Legile ce guvernează reţelele în natură sugerează că ieşirea din zona euro a Greciei nu va salva ţările rămase

 

Dar aceasta ar opri răspândirea crizei la alte naţiuni din zona euro cum ar fi Spania şi Portugalia? Oamenii de ştiinţă care aplică legile reţelelor naturale (cum ar fi ecosistemele) reţelelor economice suspectează că nu. Problema principală, spun ei, este modul în care este construită zona euro. Ieşirea Greciei nu va schimba asta.

“Euro ar putea fi cea mai proastă modalitate posibilă de creare a unui sistem stabil”, spune George Sugihara de la Institutul de Oceanografie Scripps din La Jolla, California, un teoretician al reţelelor şi fost director de investiţii la Deutsche Bank. Moneda comună a crescut interdependenţa membrilor, spune el, dar totuşi fiecare dintre ei poate încă răspunde în mod independent la propria situaţie economică.

 

Când aceasta are loc în natură, întreaga reţea este supusă riscului de către membrii capricioşi, spune Sugihara, iar extincţia sau colapsul pot uşor urma. Există trei opţiuni pentru ca reţelele economice să poată evita această soartă: renunţarea la interdependenţă, creşterea gradului de reglementare sau excluderea unor membri.

La prima vedere, asta sugerează că ieşirea Greciei ar putea ajuta. “Dintr-o perspectivă de reţea are sens să izolezi o unitate care este pe cale să colapseze”, spune Marten Scheffer de la Universitatea Wageningen din Olanda, care studiază schimbările radicale din cadrul reţelelor. Dar, adaugă el, aceasta nu va ajuta în lumea reală: naţiunile europene sunt conectate prin intermediul împrumuturilor indiferent dacă Grecia foloseşte sau nu moneda euro.

“Problemele apar atunci când anumite părţi ale sistemului sunt independente în anumite moduri şi în alte moduri nu”, spune Yanner Bar-Yam de la Institutul pentru Sisteme Complexe New England din Cambridge, Massachusetts. Deosebit de rău este partajarea riscului fără partajarea apărării. Ţările din zona euro împrumută bani în mod separat prin emiterea de obligaţiuni naţionale. Ca rezultat, datoria naţională face ca Grecia să fie vulnerabilă în faţa traderilor “prădători”, care au scăzut valoarea obligaţiunilor greceşti, provocând actuala criză.

Dacă obligaţiunile ar fi fost emise în schimb de zona euro ca întreg, ele ar fi fost susţinute de economii puternice cum ar fi Germania – făcând ca economiile mai slabe să fie mai puţin vulnerabile. Dar pentru aceasta ar fi necesară mai multă integrare economică decât a fost încercată până acum de Uniunea Europeană.

În acest moment, chiar dacă Grecia este eliminată din zona euro, Bar-Yam crede că traderii prădători vor lovi pur şi simplu următoarea economie slăbită, punând astfel Spania şi Portugalia pe linia de tragere.

Mai pe larg, reţelele de tipul zonei euro, în care membrii se află atât într-o situaţie de competiţie, cât şi într-una de cooperare, sunt vulnerabile, spune Jordi Bascompte de la Staţiunea Biologică Doñana din Sevilla, Spania. Observaţiile pe care el le-a realizat asupra unor asemenea reţele atât din lumea naturală cat şi din cea financiară au dus la identificarea unor modalităţi prin care numărul de membri ai unui reţele se poate reduce.

Prin analizarea zonei euro putem găsi echilibrul corect dintre competiţie şi colaborare care ar trebui să le ofere sprijin tuturor membrilor existenţi, spune Bascompte. “Natura este un model de la care poţi învăţa.”

Guy Verhofstadt, fost prim ministru al Belgiei şi liderul Liberal al Parlamentului European, este de acord. “Nici Grecia şi nici Portugalia sau Spania nu creează criza din zona euro”, spune el. Asemenea teoreticienilor, el doreşte soluţii la nivelul întregului sistem: strategii economice mult mai strâns coordonate şi eurobonduri.

Grecia are nevoie de ajutor tehnologic


 

Textul de mai sus reprezintă traducerea articolului Greek crisis, publicat de New Scientist. Scientia.ro este singura entitate responsabilă pentru eventuale erori de traducere, Reed Business Information Ltd şi New Scientist neasumându-şi nicio responsabilitate în această privinţă.
Traducere: Alexandru Hutupanu

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.