Una dintre caracteristicile surprinzătoare ale timpurilor pe care le trăim este aceasta: expansiunea neobosită a autorităţii ştiinţei este însoţită de apariţia unui sentiment de neîncredere cu privire la acest domeniu al cunoaşterii.
IDEI CU ADEVĂRAT PERICULOASE: TIRANIA ŞTIINŢEI
Dovezile ştiinţifice iau din ce în ce mai des forma unor adevărate superstiţii, iar ştiinţa tinde să devină o veritabilă dogmă folosită pentru a ni se impune anumite teze pe teme plecând de la sex şi până la salvarea planetei.
Oamenii de ştiinţă ai uneia dintre cele mai prestigioase universităţi din Roma, La Sapienza, (cuvânt ce în latină semnifică: înţelepciune, ştiinţă, învăţătură – n.tr.) protestează împotriva unei vizite planificate pentru joia viitoare a Papei Benedict al XVI-lea. Suveranul Pontif urmează să participe la deschiderea oficială a anului universitar, numai că unii dintre profesorii de ştiinţele naturii ai universităţii romane nu sunt tocmai încântaţi de participarea prelatului. Într-o scrisoare adresată rectorului universităţii, 67 de conferenţiari şi profesori universitari şi-au exprimat opinia conform căreia vizita Papei este una nepotrivită, mai ales în lumina vechilor sale comentarii cu privire la Galileo Galilei; pe când era încă doar Cardinalul Joseph Ratzinger, Papa afirmase că procesul intentat marelui astronom italian de către Biserica Catolică a fost “unul echitabil şi just”. Acesta este deci motivul pentru care cadrele universitare îşi doresc să împiedice această vizită a unui lider religios, în numele apărării adevărului ştiinţific şi al onestităţii.
Aceasta este o întâmplare care frapează: avem deseori în prezent senzaţia să autoritatea ştiinţifică o înlocuieşte pe cea religioasă şi morală, pe parcursul acestui proces fiind transformată într-o veritabilă dogmă. La prima vedere se pare că ştiinţa are ultimul cuvânt în toate dezbaterile semnificative ale prezentului. Ştiinţa nu mai este îngrădită între pereţii laboratoarelor. Părinţii sunt sfătuiţi să adopte una sau alta dintre metodele de educaţie a copiilor lor făcându-se apel la ceea ce “cercetările ştiinţifice” au dovedit că ar fi cel mai bine pentru micile odrasle. Studiile ştiinţifice sunt deseori folosite pentru a instrui oamenii cu privire la modalităţile în care să se comporte în viaţa de familie şi relaţiile interpersonale, la ceea ce ar trebui să mănânce, la cât alcool ar trebui să consume, la cât de des să îşi expună pielea la soare şi chiar cu privire la felul în care ar trebui să facă sex. Practic fiecare aspect al vieţii cotidiene a ajuns să fie discutat în termeni ştiinţifici şi motivat prin trimiterea la un studiu ştiinţific ori la judecata unei echipe de experţi.
Desigur că, aşa cum era cazul şi în trecut, ştiinţa invită încă la o atitudine critică şi la scepticism. Într-adevăr, autoritatea sa este în mod repetat examinată îndeaproape şi subiectul unei critici anti-ştiinţifice profund moralizatoare. Experimentul ştiinţific şi inovaţia – de pildă în domeniile de cercetare din zona celulelor stem, clonării şi modificărilor genetice – poartă stigmatul “imoralităţii” şi “periculozităţii” respectivelor întreprinderi. Mai mult decât atât, mulţi se întreabă dacă în spatele unor studii ştiinţifice nu se ascund alte planuri şi interese, în special unele folosite pentru a motiva campanii politice ori morale. Mulţi oameni constată cum sfaturile justificate ştiinţific valabile cu un an în urmă sunt adesea contrazise de noile descoperiri. Alţii sunt îngrijoraţi de ritmul rapid cu care înaintează progresul ştiinţific: le este teamă de potenţialul distructiv care ar putea fi dezlănţuit odată cu evoluţiile înregistrate în domenii precum ingineria genetică sau nanotehnologia.
Mulţi activişti ecologişti învinovăţesc ştiinţa şi tehnologia pentru contribuţiile lor la degradarea mediului înconjurător şi la încălzirea globală. Într-adevăr, una dintre caracteristicile surprinzătoare ale timpurilor pe care le trăim este aceasta: expansiunea neobosită a autorităţii ştiinţei este însoţită de apariţia unui sentiment de neîncredere cu privire la acest domeniu al cunoaşterii. Orice persoană suficient de înaintată în vârstă pentru a-şi aminti entuziasmul public declanşat de descoperirile şi progresele ştiinţifice înregistrate în anii ‘50 şi ‘60 va fi frapată de animozitatea şi teama cu care sunt întâmpinate în prezent noutăţile din zona ştiinţei.
Atitudinea societăţii occidentale cu privire la ştiinţă este una profund contradictorie. În absenţa unei viziuni şi orientări venite dinspre liderii politici, societatea se ascunde în mod repetat în spatele autorităţii ştiinţifice – fără a crede însă cu tărie că ştiinţa poate oferi răspunsurile dorite şi, în acelaşi timp, temându-se din cauza potenţialelor pericole care se ascund în spatele descoperirilor ştiinţifice.
Acest text reprezintă traducerea (cu permisiunea autorului) a articolului Really bad ideas: The tyranny of science, scris de sociologul englez Frank Furedi şi publicat la 15 ianuarie 2008.
