Se bazează oare astrologia pe principii credibile care chiar funcţionează? Articolul de faţă va analiza așadar un subiect care pare ridicol, atât de ridicol încât orice fiinţă cât de cât raţională îl ia în derâdere, considerându-l absurd şi pueril: astrologia.
Astrologia este credinţa că momentul naşterii este legat de un anumit semn zodiacal care decide personalitatea, proroceşte viitorul şi imprimă o direcţie în viaţă.
Putem considera astrologia ridicolă, însă ridiculizarea unei credinţe nu este în niciun caz acelaşi lucru cu analiza sa critică. În plus, să nu uităm că există un număr important de oameni cu putere de decizie (de ex. fostul preşedinte Reagan) care apelează la astrologie. De aceea merită să analizăm baza astrologiei pentru a descoperi dacă are vreo validitate ştiinţifică, precum şi rezultatele astrologiei în lumea reală în scopul de a stabili posibilele efecte ale unui mecanism ce nu este încă înţeles.
Partea cea mai dificilă în examinarea fundamentelor astrologiei este tocmai încercarea de a le defini. În acest sens totul ar fi mult mai simplu dacă ar exista numai un singur sistem astrologic cu 12 semne zodiacale. Dar nu este aşa. Căci există sisteme astrologice ce vorbesc despre 14 sau 24 de semne zodiacale. Evident, aceste sisteme nu pot fi toate adevărate.
Până şi astrologia vestică cu cele 12 semne zodiacale clasice suferă de o eroare gravă. Fiecare semn zodiacal este împărţit în 30 de grade (1/12 din 360°- perspectiva noastră vizuală asupra cerului). Dar precesia axei Pământului determină modificarea perspectivei asupra cerului de-a lungul timpului şi de aceea zodiacul folosit de majoritatea astrologilor are la ora actuală o eroare de 24 de grade. Ceea ce înseamnă că 80% din persoanele care au crescut cu convingerea că fac parte dintr-un anumit semn zodiacal aparţin de fapt semnului anterior. Conform zilei mele de naştere fac parte din zodia Capricorn, dar ţinând cont de constelaţii sunt de fapt Săgetător. Unii astrologi corectează acest lucru, alţii nu. Din nou, nu pot avea cu toţii dreptate.
Majoritatea sistemelor astrologice se bazează pe „case”, ce sunt practic bucăţi din cer ce corespund fiecărei constelaţii în parte. Atunci când o planetă se află într-o anumită casă ar trebui să exercite o influenţă diferită faţă de momentul când se află în altă casă. Din nefericire există tot felul de sisteme care definesc diferit poziţia acestor case (Campaneus, Regiomontanus şi Placidean sunt cele mai populare metode folosite de astrologia vestică), iar fiecare sistem astrologic interpretează cu totul altfel ceea ce semnifică aceste case.
Acestea fiind zise, am rămas însă numai la suprafaţa problemei. Majoritatea sistemelor astrologice sunt extraordinar de complexe, necesită ani de studii pentru a fi însuşite şi iau în calcul mult prea multe alte detalii ce nu pot fi toate înglobate în cadrul acestui articol. Chiar dacă astrologii pot cuantifica cu precizie felul în care sistemul lor trebuie utilizat, sunt atât de multe sisteme diferite şi atât de multe şcoli de gândire în interiorul fiecărui sistem, încât probabil că există tot atâtea metode de a face astrologie câţi astrologi există.
Fiecare şcoală de astrologie se află în contradicţie cu toate celelalte, fiecare sistem universal îl contrazice pe altul. De aceea la întrebarea „Cum se face astrologie?” nu se poate răspunde decât cu: „Depinde de astrolog”.
Interpretările diferite nu pot fi însă o dovadă privind netemeinicia vreunei influenţe cosmice. Fie că luăm în calcul ziua, ora sau luna naşterii pot exista într-adevăr anumite forţe cosmice care să afecteze personalitatea. Astrologia este preştiinţifică. A fost concepută cu milenii înainte de a se afla despre forţele fundamentale din natură şi de aceea nu are nicio legătură cu ştiinţa reală. Ceea e foarte bine, căci orice explicaţie ce ar face trimitere la vreo forţă din natură ar fi neplauzibilă. Totul poate fi demonstrat cu simplitate:
- forţa nucleară slabă şi tare acţionează numai la nivelul nucleului atomic.
- gravitația este o forţă incredibil de slabă. În acest moment sunteţi afectat de gravitația planetei Neptun, dar forţa de gravitaţie exercitată de mouse-ul computerului la care citiţi acest articol este mult mai mare. Ca să nu mai vorbim de gravitația exercitată de scaunul pe care staţi. Sau de cea exercitată de persoana care se află în aceeaşi încăpere cu dvs. Vectorii gravitaţionali au efect cumulativ, motiv pentru care nu veţi fi tras într-o direcţie sau alta. Vectorii se însumează rezultând o singură direcţie. Un vector gravitaţional nu poate fi decodificat pentru a determina cantitatea x de atracţie dintr-o direcţie şi cantitatea x de atracţie din cealaltă direcţie. Rearanjarea mobilei în camera dvs. are un efect gravitaţional de o magnitudine mult mai mare decât poziţia planetelor. Luna este singurul corp ceresc care are un efect gravitaţional semnificativ asupra noastră, dar majoritatea sistemelor astrologice nu îi acordă aproape nicio importanţă.
- electromagnetismul este una din cele 4 forţe fundamentale. Dar nicio planetă nu are un câmp magnetic suficient de puternic ca să ne afecteze pe noi aici pe Pământ. Câmpul lui Jupiter este cel mai mare şi cel mai puternic, însă şi acesta este neglijabil. Soarele este sursa electromagnetică cea mai importantă din sistemul solar, care domină totul în jur, dar din nou Soarele nu joacă un rol important în majoritatea sistemelor astrologice.
- în astrologie planetele sunt principalii factori responsabili de influenţa cosmică, deşi nu au practic niciun efect asupra noastră.
Astfel, pentru că nu putem identifica niciun efect, ne putem întreba pe bună dreptate cum au reuşit astrologii să descopere vreun efect şi chiar să facă din asta o carieră. De obicei răspunsul pe care-l primim este că astrologia e reală pentru că funcţionează. Fiindcă nu are rost să intru în povestea complicată a erorilor cognitive şi a modului în care oamenii se pot autoamăgi crezând în existenţa forţelor supranaturale, mă voi limita la ceea ce poate fi testat pentru a descoperi dacă astrologia chiar funcţionează.
Am vrut să constat dacă oamenii chiar posedă trăsăturile atribuite de semnele lor zodiacale şi de aceea am realizat un mic studiu informal pe Twitter (ca să fiu corect trebuie să subliniez însă că nu a fost nimic ştiinţific legat de felul în care am realizat acest studiu şi de aceea rezultatele sale pot fi considerate cel mult interesante, fără a fi însă dovada ştiinţifică a ceva anume).
Am intrat pe Internet şi am găsit o sumedenie de descrieri ale diferitelor semne zodiacale. Ceea ce era scris despre Săgetător suna în general pozitiv şi de aceea am emis ipoteza că aş putea găsi un număr mare de oameni ce s-ar identifica cu aceste trăsături. Drept urmare am preluat patru fraze (optimist şi iubitor de libertate, jovial şi cu simţul umorului, onest şi de încredere, intelectual şi raţional) şi am cerut subiecţilor studiului să aloce fiecărei descrieri în parte 0 dacă nu corespunde, 1 dacă există un dram de adevăr şi 2 dacă descrierea li se potriveşte foarte bine. Am adunat răspunsurile de la fiecare subiect în parte şi am obţinut un scor de la 0 la 8. Deoarece descrierile erau pozitive aş fi putut pune pariu că majoritatea va obţine un scor mare. Și într-adevăr media rezultatelor a fost de 6,3, cu o distribuţie clară la capătul graficului. Subiectul mediu considera că întruneşte 79% din trăsăturile unui Săgetător.
Identificarea subiecţilor cu trăsăturile tipice zodiei Săgetător
0 = Nu mi se potriveşte deloc
8 = Mi se potriveşte foarte bine
Media: 6,3 (potrivire 79%)
Marja de eroare: 6,2%
Identificarea subiecţilor cu trăsăturile tipice zodiei Leu
0 = Nu mi se potriveşte deloc
8 = Mi se potriveşte foarte bine
Media: 5,7 (potrivire 71%)
Marja de eroare: 5,2%
Identificarea subiecţilor cu trăsăturile tipice zodiei Taur
0 = Nu mi se potriveşte deloc
8 = Mi se potriveşte foarte bine
Media: 5,1 (potrivire 64%)
Marja de eroare: 5,3%
Identificarea subiecţilor cu trăsăturile tipice zodiei Scorpion
0 = Nu mi se potriveşte deloc
8 = Mi se potriveşte foarte bine
Media: 3,7 (potrivire 46%)
Marja de eroare: 4,7%
Apoi am aplicat aceeaşi metodă folosind trăsăturile tipice pentru Leu, Taur şi Scorpion, dar de data aceasta descrierile erau mai puţin măgulitoare (după părerea mea). Și într-adevăr scorul general a fost de 5,7, 5,1 şi 3,7. Toate graficele prezentau structura clasică în formă de clopot. E clar că atunci când întrebările sunt scoase din context subiecţii au tendinţa de a se identifica mai degrabă cu descrierile pozitive (precum „optimist şi doritor de libertate” la Săgetător), decât cu cele care folosesc termeni mai puţin pozitivi (precum „hotărât şi energic” la Scorpion). De aceea un astrolog înarmat cu această înţelegere nu ar trebui să aibă nicio problemă în a face „preziceri” pentru oricine şi a obţine o rată de succes de 9 din 10.
Totodată am vrut să văd dacă rezultatele obţinute diferă la persoanele cu acelaşi semn zodiacal faţă de cele aparţinând altui zodiac. În acest sens am folosit trăsăturile negative ale Balanţei (indecis şi schimbător, naiv şi uşor de influenţat, uşuratic şi auto-indulgent) şi am întrebat persoanele cu acest semn zodiacal dacă consideră că îi reprezintă; apoi am făcut acelaşi lucru pentru cei din alte zodii. Dacă astrologia ar avea ceva dram de adevăr atunci Balanţele ar fi trebuit să-şi recunoască propriile slăbiciuni. Ciudat: nu a fost aşa. Ambele grupuri au obţinut o medie de 2,0 din 6 puncte, adică 33%.
Identificarea subiecţilor de la alte zodii cu trăsăturile tipice Balanţei
0 = Nu mi se potriveşte deloc
6 = Mi se potriveşte foarte bine
Media: 2,0 (potrivire 33%)
Marja de eroare: 4,7%
Identificarea subiecţilor Balanţă cu trăsăturile tipice Balanţei
0 = Nu mi se potriveşte deloc
6 = Mi se potriveşte foarte bine
Media: 2,0 (potrivire 33%)
Marja de eroare: 4,7%
Deoarece rezultatul a fost interesant am extins investigaţia, dar în loc să folosesc trăsăturile unui semn zodiacal am cules informaţii la întâmplare din horoscopul apărut în Los Angeles Times. Primul horoscop era pentru Capricorn şi suna în felul următor:
Universul vă trimite mesaje confuze. Nu analizaţi prea mult semnele. Dacă trebuie să depuneţi un efort prea mare ca să înţelegeţi înseamnă că nu a venit încă momentul înţelegerii.
Nici Capricornii, nici alte semne zodiacale nu s-au identificat cu această prezicere; graficul avea o coloană mare în dreptul lui „Nu mi se potriveşte deloc” şi un număr restrâns de rezultate pentru celelalte două opţiuni. Capricornii au raportat o potrivire de 17%, iar restul semnelor zodiacale de 12%,. Chiar dacă diferenţa de 5% pare a fi importantă este totuşi sub marja de eroare de 7,8% luată în calcul pentru această întrebare.
Subiecţii de la alte zodii ce se identifică cu horoscopul pentru Capricorn
0 = Nu mi se potriveşte deloc
2 = Mi se potriveşte foarte bine
Media: 0,2 (potrivire 12%)
Marja de eroare: 7,8%
Subiecţii Capricorni ce se identifică cu horoscopul pentru Capricorn
0 = Nu mi se potriveşte deloc
2 = Mi se potriveşte foarte bine
Media: 0,3 (potrivire 17%)
Marja de eroare: 7,8%
Subiecţii de la alte zodii ce se identifică cu horoscopul pentru Taur
0 = Nu mi se potriveşte deloc
2 = Mi se potriveşte foarte bine
Media: 0,9 (potrivire 45%)
Marja de eroare: 5,9%
Subiecţii Taur ce se identifică cu horoscopul pentru Taur
0 = Nu mi se potriveşte deloc
2 = Mi se potriveşte foarte bine
Media: 0,9 (potrivire 46%)
Marja de eroare: 5,9%
Am reluat studiul, de data aceasta cu horoscopul pentru Taur care suna mai pozitiv:
Puteţi face mai mult decât să instruiţi persoane. Puteţi fi o sursă de inspiraţie. Vă concentraţi asupra unui potenţial minunat pe care îl descrieţi cu pasiune, motiv pentru care şi alţii aleg să se îndrepte în aceeaşi direcţie.
Aşa cum probabil aţi ghicit au fost mult mai mulţi cei care au simţit că li se potriveşte această descriere, iar de data aceasta nu a avut nicio importanţă dacă subiecţii erau din zodia Taur (46% potrivire) sau de la alte semne zodiacale (45%). Cu alte cuvinte dacă horoscopul sună mai pozitiv vor fi mai mulţi cei care se vor identifica cu ”prezicerea” respectivă.
Micul meu studiu pe Twitter nu este în mod cert singurul care a testat astrologia. Căci au fost realizate multe, foarte multe studii; iar cu cât studiul era mai complex, cu atât mai nesemnificativă s-a dovedit a fi relevanţa astrologiei. Iată ce scria cercetătorul olandez Rob Nanninga:
Unul dintre cele mai bune experimente a fost realizat de către cercetătorul australian Dr. Geoffrey Dean... Dean a selectat 60 de persoane cu scor foarte mare pentru introversiune şi 60 de persoane cu scor foarte mare pentru extraversiune. Apoi a oferit astrogramele celor 120 de subiecţi unui număr de 45 de astrologi. Aceştia au încercat să separe introvertiţii de extrovertiţi analizând astrogramele. Rezultatele au fost dezamăgitoare. Părea ca şi cum astrologii ar fi dat cu banul pentru a determina acest lucru. Rata medie de succes a fost de numai 50,2%.
El a conceput şi un test propriu în care şapte persoane din diverse medii sociale au completat chestionare detaliate despre ei înşişi, iar separat au oferit o listă cu evenimentele importante din viaţa lor. 50 de astrologi cu experiență au fost de acord să potrivească astrogramele cu aceste date. Recompensa oferită era de 5000 de goldeni dacă reuşeau să obţină rezultate corecte pentru toţi cei şapte subiecţi. Pentru a scoate din ecuaţie potrivirea „norocoasă” a datelor cu astrogramele din cauza informaţiilor subtile din chestionare, Nanninga a folosit şi un grup de control alcătuit din sceptici ce aveau de îndeplinit aceeaşi sarcină.
Astrologilor li s-a cerut să indice numărul de rezultate corecte la care se aşteptau... Jumătate dintre ei au prezis că vor reuşi să combine corect toţi subiecţii cu astrogramele lor, doar şase astrologi aşteptându-se la mai puţin de 4 rezultate corecte. Dar cel mai de „succes” astrolog a obţinut numai trei rezultate corecte, iar jumătate dintre participanţi (22) nu au obţinut nici măcar un singur rezultat corect. Rata medie de succes a fost de 0,75 ...
Mai mult, nu a existat nicio dovadă cum că astrologii mai experimentaţi ar fi obţinut rezultate mai bune decât începătorii. A fost interesant de comparat între ele rezultatele furnizate de astrologi. Deoarece toţi au primit aceleaşi informaţii ne-am fi aşteptat la rezultate similare. Dar de fapt, lipsa de acord a fost uluitoare. Oricare dintre cele şapte astrograme putea fi combinată cu unul din cele şapte chestionare. Din cele 49 de combinaţii posibile niciuna nu a fost selectată mai mult de 12 ori. Era ca şi cum fiecare astrolog ar fi folosit o metodă aleatorie pentru a combina rezultatele între ele.
În grupa de control a scepticilor cel mai bun dintre ei a obţinut tot trei rezultate corecte, la fel ca şi cel mai bun astrolog.
În completarea studiului său din anul 1987 (la care se referea Nanninga) dr. Geoffrey Dean a realizat o meta-analiză a 300 de studii empirice de astrologie. Nu a găsit niciun efect real, iar presupusul efect l-a atribuit unor erori cognitive şi de percepţie pe care le-a denumit „factori de influenţă ascunşi”. Iată concluziile sale:
Pentru sceptici faptul că astrologia nu funcţionează nu este deloc surprinzător, căci presupusa sa eficacitate poate fi pusă pe seama „factorilor de influenţă ascunşi” care stau şi la baza altor metode dovedit invalide, precum frenologia sau lăsarea de sânge... Toţi factorii de influenţă ascunşi creează iluzia că astrologia funcţionează, toţi sunt folosiţi în mod obişnuit în sălile de tratament şi toţi duc la satisfacţia clientului - dar niciunul dintre ei nu are nevoie ca ca astrologia să funcţioneze... Dacă căutaţi ceva care nu are nicio urmă de adevăr şi nu impune nicio restricţie atunci astrologia este alegerea ideală.
Cei care cred cu sfinţenie în horoscop vor rămâne fermi pe poziţie, indiferent de numărul de dovezi prezentate care să demonstreze că efectul astrologiei este imaginar. Dar pentru cei care se află în expectativă informaţia de mai sus este crucială, mai ales dacă se ştie că există lideri politici şi oameni de afaceri care folosesc astrologia în luarea deciziilor. Dacă cineva cu putere asupra vieţii dvs. ia decizii importante bazate pe gândirea magică ar trebui să aveţi încredere în ştiinţă, nu în acea autoritate.
Traducere de Brânduşa Băcilă după All about astrology cu acordul editorului
Credit imagine depositphotos.com
