Vă oferim astăzi un ghid obiectiv privind radiaţiile electromagnetice şi efectele acestora asupra sănătăţii. O dezbatere publică despre radiaţii este o combinaţie frustrantă de adevăruri, adevăruri spuse pe jumătate şi presupuneri. Care este însă adevărul? Sunt toate radiaţiile nocive?
Traducere după: MakingSenseOfRadiation
* În urma auzirii a diverse opinii, nu toate fondate, privind efectele radiaţiile electromagnetice, unii ajung să se îngrijoreze fără niciun motiv de câmpurile electrice provenite de la stâlpi de înaltă tensiune şi de radiaţia provenită de la telefoanele mobile şi computere.
* Discuţiile despre puterea nucleară adesea confundă materialele radioactive şi radiaţia. În ziare şi în mediul online sunt referinţe dese la „electrosmogul" care ne poluează, cauzând boli şi care chiar ar persista (s-ar stoca) în corpurile noastre. Reglementările europene în legătură cu efectele RMN au sporit confuzia despre tipurile de radiaţii folosite în scanările medicale şi riscurile asociate acestora.
* Faptul că se efectuează cercetări asupra efectelor undelor electromagnetice şi asupra efectelor acestora asupra sănătăţii oamenilor este folosit de unii comentatori distorsionat, aceştia prezentând aspectul ca pe o dovadă de pericol, iar seria în continuă creştere de produse "de protecţie" se raportează la radiaţiile electromagnetice prin afirmaţii neplauzibile. Deci, cum trebuie să înţelegem toate acestea?
Sense About Science a selectat din lucrărilor oamenilor de ştiinţă în domeniu - inclusiv fizicieni medicali, radiologi, epidemiologi, fizicieni nucleari, patologi, doctori din spitale, psihologi şi ingineri mecanici şi electrici - cu scopul de a explica diferite tipuri de radiaţie, impactul lor asupra sănătăţii şi de ce anumite afirmaţii din ştiri, comentarii şi reclame sunt greşite.
Principala îngrijorare este că oamenii nu pot spune care afirmaţii sunt bine fondate. Consecinţele sunt radicale; uneori oamenii nu consideră riscul real al expunerii la radiaţii, de exemplu printr-o procedură medicală care nu este urgentă cum ar fi scanări ale corpului de tip MOT (scanări ale întregului corp, oferite de mediul privat pentru persoanele care nu prezintă simptome de boală, dar care doresc să fie sigure). Părinţii, profesorii, consilierii şi alţii au devenit incredibil de îngrijoraţi cu privire la expunerea la tipuri de radiaţii neionizante şi unele şcoli au înlăturat în prezent conexiunea Wi-Fi din sălile de clasă. O asemenea îngrijorare nu-i ajută decât pe vânzătorii de produse antiradiaţie. Şi în plus, spun oamenii de ştiinţă, politicile din domeniu şi dezbaterile publice nu pot progresa fără o imagine mai clară a ştiinţei implicate în acest domeniu.
Sense About Science a colaborat cu aceşti oameni de ştiinţă pentru a identifica soluţii şi idei care i-ar putea ajuta pe alţii. De exemplu: există diferite tipuri de radiaţie; „clusterele de cancer" sunt neobişnuite; şi când îţi imaginezi ce este radiaţia cu adevărat îţi poţi da seama că metafora poluării „electrosmog" este înţeleasă greşit.
Suntem recunoscători tuturor voluntarilor care ne-au ajutat să înţelegem o temă complicată. Această prezentare scurtă nu acoperă totul. Dar sperăm că aceasta înzestrează oamenii cu soluţiile şi întrebările care vor reda o imagine mai clară a ceea ce este radiaţia, ce face şi ceea ce nu poate să facă.
„Radiaţia reprezintă emisia sau transferul de energie, fie ca unde electromagnetice sau unde alfa, fie ca particule beta. În cele mai multe cazuri, radiaţia există sub formă de unde, cunoscută sub numele de radiaţie electromagnetică (radiaţie EM). Există diferite tipuri de radiaţie EM, prezentate în spectrul de mai jos, care pot fi grupate în radiaţie ionizantă şi radiaţie neionizantă. În această broşura se vorbeşte foarte mult despre câmpul de radiofrecvenţă (câmpul RF) folosit de telefoanele mobile.
Câmpurile Electromagnetice (câmpul EM sau EMF) sunt generate oricând este prezentă radiaţia EM, de exemplu când foloseşti telefonul mobil. Este posibil să ai separat un câmp electric sau un câmp magnetic, de exemplu, pământul are un câmp magnetic. "Radiaţia EMF" nu este un termen folosit în ştiinţă şi cuprinde atât câmpurile EM, cât şi radiaţia EM."
Dr. Paddy Regan, specialist în fizică nucleară
Secţiunea 1
Privire de ansamblu
1. Radiaţia poate fi ionizantă şi neionizantă
Radiaţia discutată în această broşură este reprezentată în spectrul electromagnetic (de mai jos), care grupează radiaţia în funcţie de cantitatea de energie pe care o are. La un capăt radiaţia este ionizantă şi este necesar ca aceasta să fie controlată cu atenţie pentru a fi utilă, cum ar fi folosirea razelor X. La celălalt capăt este neionizantă şi include lumina vizibilă şi undele radio.
| Spectrul electromagnetic Trăim într-un univers îmbibat cu radiaţii electromagnetice. În presă apar adesea articole alarmiste despre efectul radiaţiilor din diferite game. Ce sunt aceste radiaţii şi cât sunt ele de periculoase? Ne putem feri de ele? Sunt ele dăunătoare prin simpla prezenţă? |
2. Dacă radiaţia este periculoasă ori nu, depinde de tipul radiaţiei şi expunerea ta la aceasta
Radiaţia ionizantă şi cea neionizantă au efecte foarte diferite. Expunerea la niveluri ridicate de radiaţie ionizantă poate fi periculoasă şi creşte riscul apariţiei cancerului. Radiaţia neionizantă poate fi dăunătoare în cazul în care este suficient de intensă, căldura de la un şemineu electric poate provoca arsuri de exemplu, dar nu s-a dovedit să aibă efecte dăunătoare pe termen lung. Ştiind la ce tip de radiaţie s-ar putea să fii expus, te va ajuta să decizi dacă este sau nu necesar să te protejezi de aceasta.
“Efectul radiaţiei ionizante poate fi comparat cu aruncarea unei mingi de crichet la jocul de nimerit figurine din bâlci. Uneori mingea loveşte figurina - este ca şi în cazul în care radiaţia ionizantă loveşte celula. Figurina poate cădea pe pământ - celula este omorâtă. Alteori figurina doar se clătină, dar apoi se îndreaptă din nou - analog cu celula care se autorepară. Efectul radiaţiei neionizante este precum aruncarea unei mingi de ping-pong într-o nucă de cocos. Mingea nu are suficientă energie să o doboare, dar o face să se clatine. Mărirea puterii radiaţiei este precum aruncarea mai multor mingi de ping-pong la fiecare secundă - acestea încă nu vor doborî nuca de cocos - aşa că celula rămâne neafectată".
Prof Anthony Barker, medic fiziolog
Radiaţia ionizantă are o energie mare şi poate schimba structura ADN-ului din interiorul celulelor într-un mod în care poate duce la moartea celulei sau la afectarea permanentă a acesteia, astfel încât celula poate deveni cancerigenă. Radiaţia neionizantă nu are suficientă energie încât să afecteze sau să omoare celula şi, astfel, nu poate cauza cancer.
3. Radiaţia ionizantă nu provoacă întotdeauna daune
Radiaţia ionizantă este folosită eficient în tratarea cancerului. Aproximativ jumătate dintre pacienţii cu cancer urmează tratament prin radioterapie, în timpul căruia doze foarte mari de radiaţie ionizantă sunt direcţionate spre celulele canceroase pentru a le omorî, având grijă ca celule sănătoase din jur să primească doar doze scăzute, astfel încât acestea să nu fie afectate.
"Ca şi în cazul altor tratamente medicale, radioterapia poate avea efecte negative şi uneori se fac şi greşeli. Acestea sunt rare şi de aceea sunt foarte mediatizate. Dacă privim în perspectivă: peste 100.000 de şedinţe de radioterapie sunt administrate pacienţilor suferind de cancer în Marea Britanie în fiecare an; erorile cu consecinţe clinice serioase se petrec în jurul valorii de 0,003% din aceste tratamente . Riscul de mortalitate ca rezultat direct al erorii tratamentului este în jur de unul la 200.000 (au existat doar două astfel de cazuri în Marea Britanie în perioada de zece ani cuprinsă între 1995- 2005.)".
Dr Stephen Keevil, medic fiziolog
4. Radiaţia şi radioactivitatea nu reprezintă acelaşi lucru
Radiaţia şi radioactivitatea sunt adesea confundate în relatările din mass-media. Ştirile despre "scurgerea de radiaţii" este de obicei o scurgere a materialului radioactiv. Materialele radioactive eliberează radiaţia sub forma particulelor alfa, particulelor beta şi razelor gama (ultimele două sunt în partea ionizantă a spectrului electromagnetic). Particulele alfa şi beta pot fi foarte dăunătoare dacă sunt eliberate în interiorul organismului prin ingestia materialului radioactiv, ca în cazul Litvinenko care a fost otrăvit cu poloniu radioactiv în cafea.
Radiaţia ionizantă este întotdeauna în mişcare şi nu poate persista în mediul înconjurător sau nu se poate răspândi în organism, însă materialele radioactive pot. În zonele în care se produc în mod natural niveluri ridicate de gaz radon, de exemplu, se recomandă ventilarea casei pentru a opri acumulările de gaz radioactiv.
"Adesea oamenii nu realizează că ei sunt în mod natural radioactivi. Noi toţi conţinem o cantitate foarte mică de izotop radioactiv de potasiu. De departe cea mai ciudată consecinţă a acesteia este aceea că oamenii care se culcă împreună vor fi iradiaţi fiecare la un nivel foarte scăzut în mod continuu în timpul nopţii - în general nu este primul lucru la care ne gândim atunci când ne culcăm cu cineva!".
Dr. Stuart Green, medic fiziolog
5.„Electrosmogul" este o descriere slabă a radiaţiei electromagnetice din jurul nostru
Nu există un asemenea lucru ca „electrosmog", dar a devenit un termen popular pentru a descrie cantitatea de radiofrecvenţă (RF) din jurul nostru. Evocând smogul londonez din anii '50, care a omorât mulţi oameni, s-ar părea că câmpul RF este dăunător, deşi nu există nicio probă că aşa şi este. De asemenea, se presupune că undele radio persistă într-un fel în mediul înconjurător în timp ce de fapt se află în continuă mişcare şi nu sunt ceva care se pot sau trebuie să fie eliminate, prin aerisirea unei camere de exemplu.
| Spectrul electromagnetic (1) Cum am putea defini spectrul electromagnetic pe înţelesul tuturor? Spectrul electromagnetic reprezintă totalitatea radiaţiilor electromagnetice existente în Univers, ar suna definiţia de manual. Dar despre ce vorbim mai exact? |
Secţiunea 2
Radiaţia şi efectele asupra sănătăţii
6. Clusterele de cancer sunt neobişnuite; majoritatea clusterelor relatate se dovedesc a fi false
”Un cluster de cancer reprezintă un număr mai mare decât cel aşteptat de cazuri de cancer care se înregistrează la o populaţie dintr-o arie geografică într-o anumită perioadă de timp. Acestea fac titluri de prima pagină, dar aproape întotdeauna se datorează întâmplării. Adevăratele clustere de cancer sunt foarte rare şi de obicei bine investigate.
Acestea sunt capcanele în identificarea adevăratelor clustere de cancer:
a. Identificarea clusterelor prin definirea ariei geografice în care apar cazurile, decât definirea anterioară a zonei şi apoi identificarea cazurilor.
b. Cancerul este o boală comună, aşa încât chiar dacă aceste cazuri se petrec aleatoriu, anumite clustere se vor petrece întâmplător (deşi vor fi clustere cu cazuri de cancer semnificativ mai puţine decât se aştepta)
c. Pe lângă cazurile accidentale, oamenii care locuiesc aproape unii de alţii sunt predispuşi să împartă caracteristici, precum să fie fumători sau persoane în vârstă, care ar putea creşte riscul de cancer şi să producă un cluster aparent.
Majoritatea clusterelor de cancer suspectate se dovedesc a nu fi deloc clustere când sunt investigate. Un cluster este mult mai probabil să fie un cluster real, dacă implică un tip specific de cancer, în mod deosebit un tip rar sau dacă grupa de vârsta afectată nu este de obicei predispusă la acel tip de cancer. Câteva clustere reale de cancer au fost documentate, dar majoritatea s-au petrecut în grupuri de oameni expuşi la niveluri ridicate de substanţe cancerigene la locul de muncă. Clasicele exemple de clustere includ cancerul testicular în cazul coşarilor expuşi la funingine şi cărbune, şi mezoteliomul şi cancerul de plămân în cazul muncitorilor în azbest."
Dr. Hannah Kuper, epidemiolog
7. Copiii sunt mai vulnerabili la radiaţia ionizantă
Expunerea copiilor la radiaţia ionizantă este strict limitată. Copiii cu cancer sunt adesea trataţi cu succes prin radioterapie, dar ca o consecinţă la radiaţia ionizantă primită în timpul tratamentului, ei, ca şi toţi pacienţi vindecaţi de cancer, prezintă un risc crescut de dezvoltare a unui alt tip de cancer mai târziu. În cazul copiilor acest lucru s-ar putea întâmpla peste mai mulţi ani, astfel că li se acordă prioritate pentru cele mai avansate forme de radioterapie care asigură nivelurile cele mai scăzute de radiaţie pentru ţesuturile neafectate de boală.
Cu toate acestea, dezbaterile publice cu tema „copiii sunt mai vulnerabili la radiaţii" adesea se referă la radiaţia neionizantă, provenită de la telefonul mobil, antene sau Wi-Fi. Cu toate că un studiu guvernamental (Raportul Independent Expert Group on Mobile Phones: www.iegmp.org.uk/report/index.htm) a recomandat precauţia restricţionării folosirii uzuale a telefonului mobil de către copii, nu există nicio dovadă că aceştia sunt afectaţi nefavorabil de câmpul radiofrecvenţă. Deoarece de-a lungul vieţii expunerea unui copil va fi mai mare decât cea a oamenilor care au început să folosească telefoanele la vârstă adultă, ca o precauţie suplimentară, s-a iniţiat un studiu pentru a vedea dacă folosirea pe termen lung este asociată cu vreun risc asupra sănătăţii. Programul de cercetare Mobile Telecommunications and Health (MTHR) a condus studii suplimentare privind incidenţa cancerului în copilărie având în vedere apropierea antenelor de telefonie mobilă.
„S-a spus că mai vulnerabili la radiaţia neionizantă sunt copiii, deoarece au cutia craniană mai subţire, consecinţa fiind că radiaţia poate pătrunde mai adânc. Deşi este adevărat aspectul referitor la cutia craniană a copiilor (este mai subţire), urechea internă care este situată în partea cea mai densă a cutiei craniene şi a nervului auditiv, la suprafaţa căruia se poate dezvolta un neurinom acustic (un tip de tumoare cu evoluţie lentă), este fixată adânc în os şi este bine protejată."
Prof. Colin Berry, patolog
8. Radiaţia provenită de la telefoanele mobile nu provoacă efecte dăunătoare de încălzire
După ce vorbim la telefon o perioadă mai lungă de timp simţim că atât telefonul cât şi urechea sunt fierbinţi. A apărut îngrijorarea că această încălzire poate fi dăunătoare pe termen lung. Este cunoscut faptul că la niveluri foarte ridicate, câmpul de radiofrecvenţă (RF) provoacă efecte de încălzire - acesta este modul prin care cuptoarele cu microunde prepară mâncarea - dar telefoanele mobile emit de departe mai puţină putere şi în consecinţă nu provoacă efecte dăunătoare de încălzire în cazul oamenilor. Căldura pe care o simţim provine în majoritatea cazurilor de la componentele electrice din telefon şi nu de la câmpul RF.
9. Nu se cunosc efecte biologice provenite de la câmpul RF al telefoanelor mobile
O îngrijorare adesea prezentă în discursul public este faptul că telefoanele mobile pot avea efecte biologice (ne afectează celulele), în ciuda faptului că sunt prea slabe pentru a provoca căldura semnificativă. Deoarece efectele non-termale acoperă totul, exceptând căldura care este un termen foarte larg - efectele se pot referi atât la cancer, cât şi la insomnie - dar nu este nicio dovadă că câmpul RF provoacă efecte non-temale dăunătoare.
10. Ionii Corona nu sunt dăunători sănătăţii
Unii militanţi sugerează faptul ca ionii sau particulele încărcate electric (ionii corona) - generaţi de câmpurile electrice din jurul cablurilor de pe diverşi piloni - se pot alipi ei înşişi de poluanţii din mediul înconjurător, făcându-i mult mai probabili să se acumuleze în organism. Cercetările întreprinse de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) şi Consiliul Naţional pentru Protecţia radiologică (NRPB) au concluzionat că acest efect este mic şi nu este dăunător.
11. Nu este nicio dovadă că „impulsurile" sunt dăunătoare
"Pulsaţia" este folosită de militanţii anti-EMF pentru a desemna rata cu care un semnal provenit de la radiaţia sursă EM este emis ori blocat. Aceştia afirmă că frecvenţa scăzută a "impulsurilor" ar putea fi periculoasă din moment ce un studiu a descoperit că funcţiile celulei umane ar putea fi afectate la frecvenţa de 16 Hz. Receptoarele TETRA (nu antenele), telefoanele mobile folosite de serviciile de urgenţă, au o "pulsaţie" de 17.6 Hz, aşa că posibile efecte au fost investigate, dar cercetările suplimentare nu susţin descoperirea iniţială. Este probabil ca rezultatul iniţial să fi fost unul afectat de erori experimentale.
12. Reproducerea rezultatelor experimentale este esenţială
"Modul în care un experiment este realizat poate afecta rezultatele. Pentru cercetători acest lucru devine evident în cazul în care apare o diagramă de radiaţie neobişnuită care nu este susţinută de alte date. De aceea repetarea unui experiment este importantă atunci când se determină ceea ce este un rezultat adevărat şi ceea ce este o eroare în proiectarea studiului."
Prof. Jim Al-Khalili, fizician nuclear
„Repetarea experimentelor şi obţinerea aceloraşi rezultate este importantă în verificarea descoperirilor ştiinţifice. Unul sau două studii anterioare au asociat telefoanele mobile cu efecte cognitive adverse, dar de atunci alte câteva studii-replică la scară largă au fost realizate şi acestea nu au descoperit aceleaşi efecte. Acestea au fost verificate prin metaanalize, studii care oferă un rezumat statistic al studiilor multiple."
Prof. Elaine Fox, psiholog
Secţiunea 3
Dezbateri despre telefoane mobile, stâlpi de înaltă tensiune şi radiaţie Wi-Fi
Telefoanele mobile, conexiunea Wi-Fi şi antenele folosesc câmpul de radiofrecvenţă (RF) şi sunt situate la căpătatul neionizant al spectrului electromagnetic. Unii oameni sunt îngrijoraţi că asemenea radiaţie poate cauza probleme de sănătate pe termen lung, cum ar fi cancerul, în aceeaşi măsură în care poate şi radiaţia ionizantă. Cu toate că, la niveluri ridicate, câmpul RF poate cauza arsuri (cuptoarele cu microunde funcţionează folosind câmpul RF), niciun mecanism biologic nu a fost descoperit pentru a demonstra că acesta poate provoca cancer.
Totuşi efectele potenţiale pe termen lung asupra sănătăţii al acestor tipuri de radiaţie neionizantă sunt încă investigate. Aceasta nu pentru că există vreo dovadă sau o puternică supoziţie ştiinţifică că ar putea dăuna, cum au spus unii comentatori, ci pentru că oamenii sunt îngrijoraţi şi pentru că tehnologiile bazate pe RF sunt folosite des. Luând în considerare fiecare factor, de exemplu faptul că tumorile se pot dezvolta în câţiva ani, cercetările vor continua mulţi ani. În acest timp, poveştile speculative despre riscurile asupra sănătăţii şi câmpul RF adesea circulă necorectate, lăsând o dâră de confuzie. Această secţiune acoperă unele afirmaţii despre riscurile provenite de la telefoanele mobile, antene, wi-fi şi stâlpi şi dacă este vreo dovadă ştiinţifică care le susţine.
"Relatările media adesea citează membrii ai grupurilor de lobby sau oameni de ştiinţă independenţi care discută despre lucrări neverificate şi nu reprezintă poziţia de consens. O presupusă fracţionare 50:50 cu privire la descoperiri este perpetuată, deoarece reportajele TV şi cele din presă simt nevoia să fie "echilibrate" şi de aceea oferă timp egal şi încredere punctelor de vedere opuse, presupunându-se că dovezile sunt puternice de ambele părţi"
Prof Averil Macdonald, fizician
13. Relaţia dintre radiaţie şi cancer poate fi studiată de epidemiologi
"Ca epidemiolog studiez cât de des apar bolile la diferite grupuri de oameni şi încerc să găsesc motive pentru aceste tipare. În cazul în care consider că există o legătură între telefoanele mobile şi diferitele tipuri de cancer de exemplu, eu evaluez dacă o relaţie a fost demonstrată în mod repetat în diverse studii şi în diverse contexte şi care este forţa acestei asocieri. Apoi caut să văd dacă există o explicaţie biologică pentru această relaţie şi apoi dacă există un tipar evident de relaţie doză-efect, prin care creşterea expunerii este raportată la creşterea riscului de boală. Să luăm drept exemplu fumatul şi cancerul de plămân. În prezent se ştie faptul că dacă o persoană fumează, aceasta prezintă un risc de aproximativ 20 de ori mai mare de a face cancer de plămâni şi că riscul este mai ridicat printre fumătorii înrăiţi. Acest lucru a fost dovedit, prin studii epidemiologice făcute pe bărbaţi şi femei din întreaga lume. Efectul biologic, faptul că carcinogenii din fum afectează celulele, a fost, de asemenea, demonstrat printr-un studiu de laborator, astfel încât ştim cu siguranţă că fumatul provoacă cancer de plămâni.
În cazul telefoanelor mobile, un număr mare de studii au fost realizate în diverse ţări, şi acestea nu au arătat o legătură cauzală convingătoare între folosirea telefonului mobil şi dezvoltarea tumorilor pe creier. În ciuda faptului că oamenii caută cu obstinaţie, nu există nicio explicaţie biologică furnizată de studiile de laborator sau studiile pe animale care ne-ar putea conduce la formularea concluziei că telefoanele mobile pot provoca cancer. Deci cantitatea dovezilor nu susţine o relaţie cauză-efect între folosirea telefonului mobil şi tumorile pe creier."
Dr. Hannah Kuper
14. Folosirea telefonului mobil şi cancerul la creier - studiul INTERPHONE
Agenţia Internaţională pentru cercetare în domeniul Cancerului (IARC) coordonează o cercetare epidemiologică în 13 ţări. Proiectul - INTERPHONE - evaluează legătura dintre câmpul de radiofrecvenţă provenit de la telefoanele mobile şi un risc crescut de cancer la creier. Raportul final nu a fost încă publicat, dar majoritatea ţărilor nu au descoperit nicio relaţie cauză-efect între folosirea telefonului mobil şi tumorile pe creier.
Unele informaţii provenite de la ţările nordice şi Marea Britanie au sugerat un risc crescut de dezvoltare a anumitor tipuri de tumoare pe creier (gliom şi neurinom acustic benign) la oamenii care au folosit telefonul mobil de peste zece ani. Totuşi, există îngrijorări serioase cu privire la interpretarea acestor rezultate şi IARC avertizează că informaţiile nu demonstrează nicio relaţie cauză-efect între folosirea telefonului mobil şi tumorile pe creier.
Datele sugerează că utilizatorii de telefon mobil sunt mai predispuşi să dezvolte tumori pe partea capului în care îşi ţin telefonul, dar mai puţin predispuşi decât restul populaţiei să dezvolte o tumoare pe cealaltă parte. Nimeni nu ar sugera că radiaţia provenită de la telefoanele mobile poate proteja împotriva cancerului de pe partea opusă a capului, aşa că se pare mai degrabă că s-a greşit ceva în modul în care a fost realizat studiul. O problemă ar putea fi eroarea de amintire (recall bias reprezintă modul în care răspunsurile unui respondent sunt afectate nu de răspunsul în sine, ci de memoria respondentului). Cercetătorii le-au cerut utilizatorilor de telefonie mobilă să-şi amintească cât de mult au folosit telefoanele mobile în ultimii zece ani şi pe ce partea a capului îşi ţineau telefonul. Să-ţi aminteşti amănunțit după o perioadă de zece ani este dificil, şi unii oameni care au dezvoltat o tumoare pe o parte a creierului s-ar putea să fi fost înclinaţi în mod inconştient să spună că şi-au ţinut telefonul pe aceea parte.
COSMOS, un studiu internaţional, este pe cale să înceapă în Marea Britanie. Acesta intenţionează să colecteze date de la utilizatorii de telefonie mobilă în următorii 25 de ani pentru a evita problema legată de amintirile oamenilor.
15. Centralele nucleare şi clusterele de cancer
Între 1955 şi 1983 au fost cinci cazuri de leucemie la copii sub zece ani care locuiau în oraşul Seascale, mulţi ai căror părinţi au lucrat la apropiata centrală nucleară Sellafield. Acest număr este de zece ori mai mare decât numărul aşteptat de cazuri pentru un oraş cu suprafaţa respectivă, făcându-l un cluster de cancer autentic. Totuşi, cantitatea de radiaţie la care erau expuşi rezidenţii din Seascale era de 200 de ori prea mică pentru a justifica asta şi nicio dovadă nu a fost descoperită pentru a sugera că acest lucru a fost provocat de expunerea la radiaţii la locul de muncă al părinţilor. De asemenea, studii extinse din SUA au eşuat în demonstrarea unei legături între locuirea în apropierea unei centrale nucleare şi riscul crescut de leucemie la copii. Acest lucru indică faptul că în Seascale expunerea la radiaţie nu a fost responsabilă pentru clusterul de cancer. În schimb s-ar putea să se datoreze întâmplării sau unui factor de risc neidentificat cum ar fi efectul rar al unui virus.
16. Antenele de telefonie mobilă şi efectele dăunătoare asupra sănătăţii
Au fost multe reportaje media despre clusterele de cancer din jurul antenelor de telefonie mobilă, care atunci când sunt investigate se dovedesc a nu fi deloc clustere - prezenţa în acelaşi loc a oamenilor cu cancer nu este în mod necesar un cluster. Antenele pot fi foarte vizibile şi oamenii sunt îngrijoraţi că fiind în apropierea uneia se expun la cantităţi mari de câmp RF. Totuşi, expunerea la o antenă nu se petrece chiar cum cred oamenii. Dacă stai la 50 de metri depărtare de o antenă eşti expus de 5000 de ori la mai puţină radiaţie decât dacă eşti la 2,2 cm de antena unui telefon mobil. De fapt, expunerea medie a membrilor publicului la câmpul RF al antenelor de telefonie mobilă reprezintă 0,002 % din valorile recomandate.
Când o antenă este amplasată pe o clădire, mai ales pe o şcoală, există adesea îngrijorări că oamenii din clădire vor fi puternic expuşi la radiaţia provenită de la aceasta. Antena este situată în vârful transmiţătorului, iar semnalul se transmite aproape orizontal, aşa că pe o rază de 50 m în jurul bazei transmiţătorului semnalul acestuia este de abia detectabil. Stewart Report a sugerat că şcolile nu ar trebui să fie în "zona de cea mai mare intensitate a undelor radio" provenite de la un transmiţător, care corespunde regiunii dintre 50 şi 200 m de la baza transmiţătorului. Chiar şi în interiorul acestei regiuni câmpul RF va fi de sute de ori mai mic decât limita recomandată.
În ultimii ani au fost realizate peste 30 de reevaluări ştiinţifice şi niciuna nu a descoperit vreo dovadă că emisiile transmiţătorului au efecte dăunătoare asupra sănătăţii. În Marea Britanie, mai mult de 500 dintre staţiile de comunicare wireless aflate în apropierea spitalelor şi şcolilor au fost investigate şi s-a descoperit că emit radiaţii cu valori mult mai scăzute decât nivelurile recomandate.
17. Stâlpii de înaltă tensiune şi leucemia
Un studiu publicat în 1979 a raportat o incidenţă crescută de leucemie printre copii care locuiesc în apropierea stâlpilor de înaltă tensiune şi alte studii mai recente au descoperit o asociere similară.
Cel mai recent studiu, studiul Draper, publicat în 2005, a descoperit o relaţie între posibilităţile de dezvoltare a unei leucemii şi distanţa faţă de cablurile de forţă din Marea Britanie la care a locuit o persoană, care ar justifica nu mai mult de cinci cazuri în Anglia şi Tara Galilor (din cele aprox. 400 care se au loc anual).
Totuşi, acest lucru nu demonstrează că stâlpii provoacă cancer. Studiul Draper a demonstrat că riscul rămâne mare chiar şi la distanţele la care câmpul magnetic de la stâlp era mai slab decât câmpul EMF de la firele electrice din casă, şi chiar la distanţele la care nicio radiaţie EMF de la stâlp nu poate fi măsurată deloc. Riscul crescut poate fi datorat faptului că copiii prezintă câţiva alţi factori de risc pentru leucemie, probabil datorat expunerii la alte câteva condiţii de mediu şi carcinogeni.
Nu s-a stabilit că stâlpii de înaltă tensiune şi câmpurile EMF ar fi cauze pentru leucemii la copii. Testele de laborator folosind modele de animale precum şi alte teste nu au descoperit niciun mecanism biologic pentru a explica modul în care expunerea EMF de la cablurile de forţă ar putea provoca cancer.
18. Wi-Fi în şcoli
„Aproximativ 70% dintre licee şi 50% dintre şcolile primare permit conexiunea Wi-Fi . Efectele emisiilor de la dispozitivele wireless nu au fost investigate la fel de mult că emisiile telefonului mobil, dar frecvenţele la care acestea operează (2,4 GHz) sunt apropiate de cele ale telefonului mobil 3G (2,1 GHz). Dispozitivele Wi-Fi emit doar când trimit informaţii (nu în mod continuu) şi operează la o putere foarte scăzută - numai 0,1 waţi. Potrivit Agenţiei de Protecţie a Sănătăţii, cineva care stă într-un "loc plin de activitate" Wi-Fi timp de un an întreg, ar putea fi expus unei doze de radiaţie echivalentă cu o convorbire de 20 de minute pe telefonul mobil, pe care studiile nu le-au demonstrat ca fiind dăunătoare. ”
Dr. Eric de Silva, fizician
19. „Electrosensibilitatea" şi radiaţia EM
Aproximativ 3% din populaţia Marii Britanii crede că telefonul mobil, antenele şi conexiunea Wi-Fi le afectează sănătatea, descriind o serie de simptome manifestate în câteva minute din momentul în care se află în apropierea unui telefonul mobil sau a unei antene care emite o frecvenţă radio. Mass-media a inventat termenul "electrosenbili" pentru a-i descrie şi aceştia au fost subiectul câtorva investigaţii ştiinţifice pe scară largă.
Grupul condus de Profesorul Elaine Fox de la Universitatea Essex a testat sute de oameni timp de peste cinci ani şi nu a descoperit nicio dovadă că radiaţia telefonului mobil are legătură cu simptomele subiective sau fiziologice, cum ar fi tensiunea arterială sau cu simptomele cognitive , precum memoria sau atenţia. Echipa profesorului Fox a continuat prin conducerea unui studiu de laborator pentru a investiga modul în care simptomele apar. Ei au descoperit că atunci când oamenii care s-au clasificat ei inşişi „electrosensibili", ştiau că o antenă care emite RF era deschisă numărul simptomelor pe care le simţeau creşteau dramatic în comparaţie cu grupul de control. Totuşi, sub condiţii de dublă orbire, când nimeni nu ştia dacă antena era deschisă sau închisă - nu a existat nicio diferenţă în ceea ce priveşte modul în care ei se simţeau în cazul în care radiaţia era prezentă şi în cazul în care nu era prezentă. Deşi simptomele sunt reale şi măsurabile acestea nu sunt cauzate de prezenţa câmpului RF.
Vasta majoritate a cercetărilor cu privire la efectele pe termen scurt a telefoanelor mobile şi a antenelor asupra sănătăţii indică faptul că efectele asupra sănătăţii nu sunt datorate radiaţiei emise, însă s-ar putea să ai griji cu privire la impact.
Psihologii ştiu de mult timp că îngrijorarea şi anxietatea poate conduce la schimbări fizice puternice în organism şi acest lucru pare că se întâmplă cu "electrosensibilii". Este nevoie de cercetări suplimentare, dar dacă studiile bine întreprinse de dubla-orbire nu au arătat efecte ale câmpurilor electromagnetice asupra sănătăţii şi stării de bine, se pare că îngrijorarea cu privire la tehnologia telefonului mobil este mai periculoasă decât câmpurile electromagnetice în sine."
Prof Elaine Fox, psiholog
Imagistică prin rezonanţă magnetică (IRM)
20. Folosirea IRM
„Câmpurile magnetice sunt folosite în siguranţă pentru imagistica medicală (IRM sau RMN) este o tehnică dezvoltată în ultimii 25 de ani şi în prezent este în uzul comun.
Această tehnică oferă imagini de o calitate fără precedent a creierului, inimii, încheieturilor şi tumorilor canceroase, uneori oferă informaţii care nu pot fi obţinute prin niciun alt mod, ajutând diagnosticarea. În prezent doctorii încep să folosească RMN-ul "intervenţional" sau "intraoperativ" pentru a ghida proceduri precum cauterizarea muşchiului inimii şi chiar intervenţiile pe creier.
Spre deosebire de imagistica prin raze X, RMN-ul nu utilizează radiaţie ionizantă. Foloseşte o combinaţie de câmpuri EMF , majoritatea câmpuri magnetice - un magnet foarte puternic şi câmpuri magnetice adiţionale care sunt deschise şi închise cu rapiditate - şi de asemenea radiaţia EM sub forma undelor radio. Sute de milioane de oameni au fost testaţi folosind IRM-ul fără să se fi găsit vreun efect negativ. Procedurile sigure în IRM sunt în principal menite să evite accidentele care ar putea avea loc în cazul în care obiectele metalice, cum ar fi un ceas sau un pacemaker, sunt aduse prea aproape de puternicul magnet.
Recent, au fost legiferate noi reglementări europene, menite să limiteze expunerea lucrătorilor la EMF. Aceste reglementări ameninţă să restricţioneze utilizarea scanerelor RMN şi să reducă beneficiile pentru îngrijirea pacientului. După o lungă campanie condusă de comunitatea RMN din Europa, reglementările au fost amânate pentru a acorda timp de regândire, însă problema nu a fost încă rezolvată. Acesta este un exemplu de ce anume se poate întâmpla când politicienii pur şi simplu reacţionează la temeri şi se bazează pe dovezi ştiinţifice mediocre."
Dr Stephen Keevil
Secţiunea 4
Produse „de protecţie” împotriva efectelor undelor electromagnetice
O serie de produse profită de îngrijorările publicului despre radiaţie, menţionând că măsoară sau ne protejează de radiaţia neionizantă. Aceste produse perpetuează ideea că în special câmpul de radiofrecvenţă (menţionat în literatura de vânzare sub numele de câmpuri EMF) ar trebui evitat. Multe din aceste produse afirmă că funcţionează folosind mecanisme care nu există şi care nu pot face ceea ce promit că fac.
„Unele produse pretind că protejează utilizatorul prin blocarea radiaţiei electromagnetice primite - deşi majoritatea literaturii de promovare a produselor omite să menţioneze că lumină vizibilă este de asemenea radiaţie EM. Acestea pot reduce unele radiaţii în spaţiul ecranat, dar eficienţa lor este discutabilă şi nu există nicio dovadă stabilită că produc vreun beneficiu.
Unele dintre cele mai remarcabile (şi scumpe) dispozitive pretind că oferă protecţie împotriva radiaţiei "negative" şi altor fenomene invizibile şi nemăsurabile, în timp ce ele însele generează „câmpuri de energie" benefică de un tip necunoscut ştiinţei, care de asemenea, nu poate fi măsurate sau detectate."
Prof Anthony Davies, inginer electronic
Acestea sunt răspunsurile oamenilor de ştiinţă la afirmaţiile făcute de aceste produse:
1) „Scuturile" telefonului
Produsele şi afirmaţiile: Acestea sunt dispozitive de protecţie care se ataşează telefonului şi pretind că absorb radiaţia şi undele electromagnetice. Afirmaţiile de promovare susţin că recepţia nu va fi afectată sau ba chiar că va fi îmbunătăţită, ceea ce sugerează că dispozitivele nu funcţionează foarte bine, având în vedere că această radiaţie este esenţială recepţiei telefonului! Aceste dispozitive se joacă cu temerile, cu aceea care pretinde că "reduce radiaţia periculoasă şi riscul privind apariţia cancerului la creier." Preţurile pentru aceste produse încep de la aproximativ 10 £.
Concluzie: Telefoanele mobile (în special cele din ultimele generaţii. n.t.) operează la niveluri de radiație cu o putere mult sub limitele de siguranţă recomandate. Aceste produse pot absorbi anumite radiaţii, dar dacă aceste dispozitive funcţionează, vor slăbi, de asemenea, semnalul de recepţie, asta însemnând că telefonul tău va funcţiona mai greu pentru a iniţia şi a primi apeluri. Acest lucru va conduce la niveluri mai ridicate de expunere la radiaţie - oprind obiectul de a le folosi.
2) Dispozitivele de măsurat
Produsele şi afirmaţiile: Există multe dispozitive pe piaţă care pretind că măsoară radiaţia EM. Acestea sunt în mod comun vândute ca detectoare EMF sau detectoare de „electrosmog". Unele pot fi închiriate, dar cumpărarea unuia te va costa aproximativ 100 £.
Concluzie: Aceste produse măsoară ceva, dar nu se ştie exact ce. Intensitatea nivelurilor de RF poate varia mult dintr-o parte a camerei în alta, aşa că mişcarea dispozitivelor de măsurare poate avea un efect uriaş asupra citirii. De asemenea, e nevoie să fii în stare să interpretezi ce ai măsurat şi să evaluezi ce reprezintă. Există radiaţie peste tot în jurul nostru; fiind în stare să o măsori, nu o face periculoasă.
3) Vopsele, plase şi alte produse de protejat locuinţa
Produse şi afirmaţii: Produsele includ vopsea anti-EMF (vopsea de carbon ecranantă împotriva câmpului electric), plase pentru pat, draperii, plase pentru cap, etc. Toate acestea pretind că obstrucţionează radiaţia dăunătoare. O plasă pentru cap costă 27 £.
Concluzie: Aceste produse încearcă să creeze o cuşcă Faraday - o cuşcă neîntreruptă de metal care izolează anumite radiaţii EM . Pentru a face ca cuşca să funcţioneze trebuie să te înconjori complet, fără găuri mari. Aceste produse nu fac asta şi sunt puţin probabile să fie eficiente. Având în vedere că câmpul RF nu este cunoscut ca fiind dăunător, nu este nevoie de aceste produse.
4) Produse de bio-rezonanţă
Produse şi afirmaţii: Anumite produse pretind că furnizează protecţie biologică - pandantive pe care le poţi purta, autocolante şi bandaje pentru tine şi aparate, spray-uri şi programe pe computer. Aceste produse folosesc cuvinte ca bio-rezonanţă sau câmp bio. Câteva din aceste dispozitive pretind că funcţionează prin emiterea de semnale de o frecvenţă extrem de scăzută (ELF) pentru a intercepta radiaţia provenită de la telefonul tău şi o neutralizează, pretinzând că câmpurile EMF interferează cu creierul tău şi că aceste "scuturi " pot reface echilibrul şi pot domoli "stresul geopatic" Acestea costă de la 20 £ la 200 £.
Concluzie: Nu există niciun motiv pentru ca producerea unui semnal ELF ar putea neutraliza câmpurile EMF - acesta pur şi simplu va introduce alt câmp EMF zonei. Nu există nicio bază ştiinţifică pentru aceste produse şi nicio dovadă nu susţine afirmaţiile lor.
„Pe un site web scria „Este important de înţeles că nicio autoritate normativă sau om de ştiinţă nu a declarat vreodată, fără avertismente, că aceste emisii (EMF) sunt sigure". Aceasta este o frază înţeleasă greşit. Niciun om de ştiinţă sau autoritate normativă nu poate vreodată declara categoric că ceva este absolut sigur. Ştiinţa lucrează în termeni de probabilităţi, aşa că nu există niciun asemenea lucru 100% sigur. Dar putem spune că nu există nicio dovadă pentru a sugera că acestea nu sunt sigure. Dacă simţi că site-urile web folosesc în mod deliberat un asemenea limbaj pentru a te determina să te simţi agitat cu privire la câmpurile EMF, şi aşa să le cumperi produsele, alternativa este să nu le cumperi şi să economiseşti."
Dr. Mark Miodovnik, inginer în materiale
Întrebări pe care ar trebui să le pui înainte să arunci cu banii:
"A. Este acest tip de radiaţie ceva pe care trebuie să-l eviţi? În ce mod mă protejează produsul? (Dacă lucrezi cu radiaţie ionizantă, angajatorul tău ar trebui să-ţi furnizeze echipament de protecţie. Dacă te gândeşti la un tratament medical, vei primi haine de protecţie potrivite.)
B. Eşti îngrijorat de expunerea la radiaţie din cauza unui lucru pe care l-ai citit undeva? Care este sursa acestei afirmaţii? (Ex. Site-ul web sau articolul despre pericolele radiaţiei vând produse "de protecţie" sau face referire la un altul în care se vând asemenea produse?)
C. Ce dovadă ai că produsul face ceea ce pretinde că face? În ce mod a fost testat? Există vreun test independent, o cronică din partea colegilor care să susţină utilizarea acestui produs?"
Dr Tim Fox
Linkuri utile:
* Identifying the environmental causes of disease:
www.acmedsci.ac.uk/p99puid115.html
* The Health Protection Agency’s (HPA)
www.hpa.org.uk
* The World Health Organisation (WHO)
www.who.int/topics/electromagnetic_fields/en
* INTERPHONE study from the International Agency for Research on Cancer (IARC)
www.iarc.fr/en/content/download/2213/18246/file/INTERPHONEresultsupdate.pdf
* The Institution of Engineering and Technology (IET)
www.theiet.org/publicaffairs/mobile/index.cfm
* The British Institute of Radiology (BIR)
www.bir.org.uk
* The Institute of Electrical and Electronics
Engineers (IEEE) www.ieee.org
* The Institute of Physics and Engineering in
Medicine (IPEM) www.ipem.ac.uk
* The Institution of Mechanical Engineers (IMechE)
www.imeche.org
Traducere: Ioana Mădălina Ilinca
This publication [ MakingSenseOfRadiation] published by Sense About Science in [2011] in the English language, has been translated into [Romanian] by [Scientia.ro] in [April 2012], and is used with the permission of Sense About Science. Sense About Science assumes no responsibility for the accuracy and completeness of the translation or for actions that may ensue as a result thereof. The approved text of all Sense About Science publications is that published by Sense About Science in the English language.
Copyright under Creative Commons Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 2.0 UK: England & Wales License. Published in [2011] by Sense About Science. Used with permission of Sense About Science. Contact
