Din păcate, există semne că rasismul este în creștere în întreaga lume. Cercetări efectuate în Europa și Australia în ultimii ani au constatat o creștere a numărului de persoane care se confruntă cu rasism.
Rapoarte din SUA și Marea Britanie au indicat că majoritatea participanților din minoritățile etnice consideră că rasismul se agravează. Iar un studiu global a relevat o creștere a incidentelor de discriminare.
Animozitatea față de cei care par diferiți de noi pare ușor de trezit, mai ales în vremuri definite de greutăți și frământări.
De-a lungul istoriei, grupurile umane au transformat minoritățile în țapi ispășitori, precum evreii, romii sau imigranții.
Unii oameni de știință au sugerat că rasismul este o trăsătură umană înnăscută, apărută în trecutul îndepărtat. Potrivit psihologului evoluționist Pascal Boyer, rasismul este „o consecință a unor strategii economice extrem de eficiente”, care ne permit să „menținem membrii altor grupuri într-o poziție de statut inferior, cu beneficii semnificativ mai reduse”.
Cu alte cuvinte, de ce și-ar fi redus strămoșii noștri șansele de supraviețuire împărțind resursele cu alte grupuri?
O altă teorie care ține de psihologia evoluționiste susține că rasismul ar fi putut evolua ca o strategie de „economisire a energiei”. Interacțiunea sau împerecherea cu grupuri etnice diferite ar fi presupus mult timp și efort, prin coordonarea cu norme sociale diferite. Prin urmare, am fi dezvoltat o tendință de a privi grupurile diferite ca specii distincte de evitat, scutindu-ne astfel de „interacțiuni costisitoare cu membrii din afara grupului”.
Totuși, eu consider că teoriile de mai sus sunt discutabile.
În primul rând, dovezile sugerează că, datorită populațiilor foarte mici, exista o abundență de resurse pentru oamenii timpurii, deci nu era nevoie să le fie refuzat accesul altora la hrană și apă.
În al doilea rând, teoriile de mai sus nu se potrivesc cu ceea ce ne spune antropologia despre comportamentul grupurilor umane timpurii.
Există numeroase dovezi antropologice și arheologice care arată că grupurile preistorice nu se evitau unele pe altele. Adesea se căsătoreau între ele, se amestecau frecvent și își schimbau apartenența. Același tipar se reflectă prin absența comportamentului teritorial și prin nivelul extrem de scăzut al războiului.
Explicații diferite
Poate că alte domenii ale psihologiei pot oferi o explicație mai bună. Cercetările arată o legătură între prejudecăți și funcționarea psihologică deficitară, inclusiv relații marcate de insecuritate și agresivitate. Aceasta poate fi adesea urmărită până la o copilărie problematică și lipsită de siguranță.
Alte cercetări au arătat o legătură între rasism și anxietate, demonstrând că oamenii devin mai afectați în perioade dificile.
În general, studiile arată că atunci când oamenii sunt făcuți să se simtă nesiguri sau anxioși, tind să se identifice mai mult cu grupurile lor naționale sau etnice. Aceasta le sporește stima de sine și sentimentul de identitate, ca mecanism de apărare împotriva insecurității și anxietății.
Există, desigur, factori sociali și economici care încurajează rasismul, precum ierarhia și inegalitatea. Dar cercetările de mai sus sugerează că rasismul este în mare parte un mecanism psihologic de apărare împotriva anxietății și insecurității.
Cinci etape către rasism
Din această perspectivă psihologică, este posibil să identificăm diferite etape în dezvoltarea rasismului. Potrivit teoriei pe care o propun în cartea mea „DisConnected”, procesul începe atunci când o persoană are un sentiment de nesiguranță și lipsa identității, ceea ce generează dorința de a se afilia cu un grup. Această afiliere îi întărește identitatea și îi oferă un sentiment de apartenență.
Ce e rău în asta? De ce să nu ne mândrim cu identitatea noastră națională sau religioasă și să simțim o legătură fraternă cu cei care o împărtășesc?
Pentru că identitatea de grup duce adesea la o a doua etapă, mai periculoasă. Pentru a-și consolida și mai mult identitatea, membrii unui grup pot dezvolta antagonism față de alte grupuri. O astfel de ostilitate poate face ca grupul să pară mai definit și mai coeziv, ca și cum s-ar vedea mai clar prin opoziția față de ceilalți.
A treia etapă a procesului este atunci când membrii unui grup renunță la empatia față de membrii altor grupuri, limitându-și grija și compasiunea doar la semenii lor. Ei pot acționa binevoitor față de membrii propriului grup, dar să fie indiferenți sau duri cu oricine din afara lui. Așa cum arăt în carte, retragerea empatiei transformă alți oameni în obiecte și face posibilă cruzimea și violența.
A patra etapă este „omogenizarea” indivizilor care aparțin altor grupuri. Oamenii nu mai sunt percepuți în funcție de personalitatea sau comportamentul lor individual, ci în funcție de prejudecățile legate de grupul în ansamblu. Orice membru al grupului devine o țintă legitimă și poate fi pedepsit pentru presupusele abateri ale altor indivizi din grup. În termeni contemporani, orice solicitant de azil poate fi pedepsit pentru presupusa crimă a unui singur solicitant de azil.
În cele din urmă, oamenii își pot proiecta propriile defecte psihologice și eșecuri personale asupra unui alt grup, ca strategie de evitare a responsabilității. Alte grupuri devin țapi ispășitori și, în consecință, pot fi atacate sau chiar ucise. Persoanele cu trăsături puternice de personalitate narcisică și paranoică sunt în special predispuse la o astfel de proiecție, deoarece le este greu să își accepte defectele personale, căutând în schimb pe alții cărora să le atribuie vina.
Cu alte cuvinte, rasismul este un simptom al unei stări psihologice deficitare, un semn al anxietății și al lipsei de identitate și securitate interioară.
Oamenii sănătoși psihologic, cu un sentiment stabil de identitate și siguranță, sunt foarte rar (dacă nu niciodată) rasiști. În cele din urmă, ei nu au nevoie să-și întărească sentimentul de sine prin identitatea de grup.
În opinia mea, rasismul este o aberație, nu o trăsătură umană înnăscută.
Merită de asemenea reținut că însuși conceptul de rasă este lipsit de fundament. Nu există nicio bază genetică sau biologică pentru a împărți specia umană în „rase” distincte.
Există doar grupuri de ființe umane — toate provenite inițial din Africa — care, de-a lungul timpului, și-au dezvoltat caracteristici fizice ușor diferite pe măsură ce au călătorit și s-au adaptat la diferite climate și medii.
Notă scientia: Iată, în sumar, mecanismul rasismului, așa cum îl explică autoarea:
Anxietate și nesiguranță + lipsa identității → dorința de a se afilia unui grup → antagonism față de alte grupuri → renunțarea la empatia față de membrii altor grupuri → „omogenizarea” indivizilor care aparțin altor grupuri → proiectarea propriilor defecte psihologice și eșecuri personale asupra unui alt grup
Traducere după Racism isn’t innate – here are five psychological stages that may lead to it de Steve Taylor, profesor de psihologie, Leeds Beckett University.
