Antropologii de la Universitatea Oxford au descoperit ceea ce consideră a fi șapte reguli morale universale: (1) ajută-ți familia, (2) ajută-ți grupul, (3) întoarce favorurile, (4) fii curajos, (5) supune-te superiorilor, (6) împarte resursele în mod echitabil și (7) respectă proprietatea altora.
Studiul care a ajung la aceste concluzii a analizat 60 de culturi din întreaga lume, fiind cea mai mare și mai cuprinzătoare cercetare interculturală a moralității realizată vreodată.
Echipa de la Institutul de Antropologie Cognitivă și Evolutivă din Oxford (parte a Școlii de Antropologie și Etnografie Muzeală) a analizat relatări etnografice despre etică din 60 de societăți, însumând peste 600.000 de cuvinte din peste 600 de surse.
Studiul a testat teoria conform căreia moralitatea a evoluat pentru a promova cooperarea și că, deoarece există mai multe tipuri de cooperare, există și mai multe tipuri de moralitate.
Conform acestei teorii a „moralității ca formă de cooperare”, selecția pe bază de rudenie explică de ce simțim o datorie specială față de familie și de ce dezaprobăm incestul.
S-a pornit de la cele șapte tipuri bine stabilite de cooperare:
(1) alocarea resurselor către rude;
(2) coordonarea în beneficiul reciproc;
(3) schimbul social;
rezolvarea conflictelor prin confruntări care implică:
(4) manifestări ale unor trăsături agresive (de tip „șoim”); duritatea (care include tăria de caracter, agresivitatea și competitivitatea) se numără printre trăsăturile larg cultivate la copii în majoritatea culturilor.
(5) manifestări ale unor trăsături pașnice (de tip „porumbel”); ascultarea (supunerea) se află, de asemenea, printre trăsăturile larg cultivate la copii în majoritatea culturilor.
(6) împărțirea resurselor
(7) deținerea (recunoașterea posesiei).
Reciprocitatea explică de ce formăm grupuri și coaliții (există putere și siguranță în număr) și, prin urmare, de ce prețuim unitatea, solidaritatea și loialitatea.
Schimbul social explică de ce avem încredere în ceilalți, întoarcem favoruri, simțim vinovăție și recunoștință, ne reparăm greșelile și iertăm.
Iar rezolvarea conflictelor explică de ce ne angajăm în manifestări costisitoare de curaj sau generozitate, de ce ne supunem superiorilor, de ce împărțim resursele disputate în mod echitabil și de ce recunoaștem dreptul de proprietate anterioară.
Cercetarea a arătat, în primul rând, că aceste șapte comportamente cooperante au fost întotdeauna considerate moral bune.
În al doilea rând, exemple ale majorității acestor reguli morale au fost identificate în majoritatea societăților. Esențial este faptul că nu au existat contraexemple – nicio societate în care vreuna dintre aceste comportamente să fie considerată moral negativă.
În al treilea rând, aceste norme morale au fost observate cu aceeași frecvență pe toate continentele; ele nu sunt o caracteristică exclusivă a „Occidentului” sau a vreunei alte regiuni.
Societatea este un joc cu reguli, oamenii sunt jucători în acest joc, iar politica este arena în care afirmăm și schimbăm aceste reguli. Regulile sociale sunt în mod constant supuse schimbării, pe măsură ce condițiile materiale și de mediu necesare supraviețuirii se modifică.
Sursa: Is It Good to Cooperate?
