Narcisismul a devenit diagnosticul preferat din fotoliu al deceniului. Rețelele sociale abundă în oameni care aruncă eticheta în toate direcțiile. Fostul fiecăruia pare să fie un narcisist, unii dintre părinții noștri sunt priviți cu suspiciune, iar acel personaj negativ de la birou, la fel. Clar bifează toate criteriile...
Acuratețea acestor diagnostice lansate cu atâta ușurință merită privită cu scepticism. Dar realitatea este că narcisismul există. În forma sa extremă, narcisismul este o tulburare mintală rară, cunoscută drept „tulburare de personalitate narcisică”. Însă termenul desemnează și un ansamblu de trăsături de personalitate pe care le manifestăm cu toții, în grade diferite.
Pentru cei dintre noi care am fost în preajma unei persoane cu trăsături narcisice pronunțate, rareori ieșim din acea relație fără urme. Și putem rămâne cu întrebări persistente. De exemplu, ce i-a făcut să fie așa?
Într-o meta-analiză recentă, colegii mei și cu mine am reunit studii care examinează legătura dintre narcisism și stilurile de atașament la adulți. Rezultatele noastre oferă un indiciu important – mai ales când vine vorba despre originile potențiale ale narcisismului vulnerabil.
Tipuri de narcisism
Există două tipuri principale de narcisism.
Narcisismul grandios este ceea ce ne vine de obicei în minte. Se caracterizează printr-un stil interpersonal ostentativ, agresiv și dominant.
Prin contrast, narcisismul vulnerabil este marcat de introversie, hipersensibilitate la critică și o grandiozitate defensivă, nesigură, care ascunde o stimă de sine fragilă.
Trăsături antagonice precum sentimentul de îndreptățire, manipularea și lipsa empatiei se află în centrul ambelor tipuri de narcisism. Acest lucru ajută la explicarea dificultăților interpersonale asociate cu fiecare dintre ele.
Narcisismul vulnerabil în special a fost asociat cu o serie de comportamente dăunătoare în relațiile romantice. Persoanele care manifestă această trăsătură sunt mai predispuse la exagerări în ce privește dragostea și atenția pentru celălalt („love bombing”), întreruperea comunicării cu partenerul („ghosting”) și flirt fără intenții serioase („breadcrumbing”).
De asemenea, aceste persoane tind să raporteze un nivel mai scăzut de satisfacție în relații, să aibă atitudini mai permisive față de infidelitate și să comită violență în cuplu într-o măsură mai mare.
Atașament securizant versus atașament nesigur
Cercetătorii au apelat la stilurile de atașament pentru a înțelege mai bine comportamentele persoanelor cu un nivel ridicat de narcisism în relațiile romantice.
Teoria atașamentului susține că experiențele timpurii cu cei care au grijă de noi ne modelează convingerile despre noi înșine și despre ceilalți. Se crede că aceste convingeri persistă până la vârsta adultă și influențează modul în care trăim și gestionăm relațiile adulte.
Dacă în copilărie ne-am simțit în siguranță, iubiți și susținuți, este mai probabil să dezvoltăm o viziune pozitivă atât asupra sinelui, cât și asupra celorlalți. Aceasta este trăsătura definitorie a atașamentului securizant, care pune bazele unor relații sănătoase și stabile în viața adultă.
Dar atunci când relațiile timpurii sunt marcate de neglijență, inconsecvență sau abuz, ele pot duce la dezvoltarea unor stiluri de atașament nesigur.
Modelele de atașament la adulți identifică, în general, trei tipuri de atașament nesigur:
• „Atașamentul preocupat” (preoccupied) se dezvoltă dintr-o viziune negativă asupra sinelui și una pozitivă asupra celorlalți. Persoanele cu acest stil se simt adesea nevrednice de iubire și caută constant reasigurare în relații, temându-se de respingere și abandon.
• „Atașamentul evitant” (dismissive) își are originea într-o viziune pozitivă asupra sinelui și una negativă asupra celorlalți. Aceste persoane tind să prioritizeze independența în detrimentul intimității și, ca urmare, le este greu să stabilească legături profunde.
• „Atașamentul temător” (fearful) implică o viziune negativă atât asupra sinelui, cât și asupra celorlalți. Cei care manifestă acest stil tânjesc după conexiune, dar se și tem de aceasta, ceea ce duce la o dinamică oscilantă în relații (atragere-respingere).
Un tipar interesant
În meta-analiza noastră, am combinat rezultatele a 33 de studii anterioare, care au implicat peste 10.000 de participanți, pentru a examina cum se corelează narcisismul cu fiecare dintre cele patru stiluri de atașament la adulți. Per ansamblu, narcisismul a fost asociat cu toate cele trei stiluri de atașament nesigur.
Însă când am analizat separat cele două tipuri de narcisism, a apărut un tipar interesant: narcisismul vulnerabil a fost asociat în mod constant cu stilurile de atașament nesigur, cu o corelație de intensitate moderată în cazul atașamentului preocupat și al celui temător.
În contrast, narcisismul grandios nu a prezentat nicio astfel de legătură.
Înseamnă asta că atașamentul nesigur cauzează narcisismul vulnerabil? Nu neapărat. Studiile analizate au fost de tip corelațional, ceea ce înseamnă că au examinat conexiuni, nu cauze. Așadar, nu putem afirma că stilurile de atașament cauzează narcisismul vulnerabil. Pentru a răspunde la această întrebare, ar fi nevoie de cercetări longitudinale, care să urmărească oamenii în timp.
Totuși, rezultatele noastre sugerează că atașamentul nesigur – în special stilurile preocupat și temător – poate reprezenta un factor de risc important în dezvoltarea narcisismului vulnerabil.
Desigur, nu toate persoanele cu un stil de atașament nesigur au niveluri ridicate de narcisism vulnerabil. Însă, pentru unele, narcisismul vulnerabil poate apărea ca o strategie defensivă de adaptare, care se dezvoltă în urma unor relații timpurii marcate de inconsecvență, neglijență sau abuz.
Vindecarea rănilor din copilărie
Stilurile de atașament tind să fie relativ stabile de-a lungul vieții unei persoane, dar schimbarea este posibilă. Terapiile centrate pe atașament, precum terapia schemelor (notă scientia - o extensie a terapiei cognitiv-comportamentală creată de psihologul Jeffrey Young) sau terapia focalizată pe emoții, pot ajuta indivizii să vindece rănile de atașament și să dezvolte modele relaționale mai securizante. Aceste abordări pot fi deosebit de utile pentru cei cu un nivel ridicat de narcisism vulnerabil.
În același timp, este esențial ca familiile să aibă acces gratuit și la timp la servicii de sănătate mintală, astfel încât copiii să fie sprijiniți să proceseze și să vindece traumele înainte ca acestea să le afecteze relațiile adulte și modul în care își vor crește propriii copii.
Însă prevenția este mai bună decât tratamentul.
Susținerea părinților și îngrijitorilor în construirea unor atașamente securizante cu copiii lor și dotarea acestora cu instrumentele necesare pentru o educație eficientă sunt esențiale. Aceasta este o urgență reală, având în vedere ratele alarmant de mari ale abuzurilor asupra copiilor în Australia – inclusiv abuz emoțional, abuz fizic și neglijență – toate fiind legate de dezvoltarea narcisismului vulnerabil.
Nu trebuie să privim prea departe pentru a vedea costurile pe care le presupune închiderea ochilor.
| Citește și:
• Care este diferența dintre un sociopat, psihopat și un narcisist?
• Cum să-ți dai seama că ai de-a face cu un narcisist vulnerabil
• Cum poți recunoaște narcisismul
Traducere după What makes somebody a narcissist? de Megan Willis, profesor la Școala de științe comportamentale și ale sănătății, Universitatea catolică australiană.
