Eşti părinte sau urmează să fii. Ce îţi doreşti cel mai mult şi mai mult pentru copilul tău? Lasă-mă să ghicesc: îţi doreşti să fie fericit. Ai putea chiar să spui ceva de genul următor: nu sunt de acord cu alegerea ta, dar, dacă asta te face fericit, eu te susţin.
Ţi se poate întâmpla asta atunci când alege o facultate şi, implicit, o carieră profesională despre care crezi că „nu au nici un viitor” sau că „sunt nesigure”.
Este posibil să nu te intereseze filosofia, iar ultima carte de filosofie să fi fost chiar manualul din clasa a 12-a. Cu toate acestea, rostind (şi gândind) cuvintele de mai sus, în mod sigur te plasezi pe o anumită poziţie filosofică.
Ştii care? Aceea potrivit căreia a fi fericit în viaţă este cel mai mare bine şi, prin urmare, scopul pe care trebuie să-l urmăreşti. Poate că tu crezi că la acest (cel mai mare) bine se ajunge mergând pe un anumit drum (de exemplu câştigând foarte mulţi bani) în timp ce un altul crede că se ajunge pe un cu totul alt drum (de pildă petrecând mult timp în rugăciune şi, astfel, în comuniune cu Dumnezeu) Drumurile sunt diferite dar scopul (vizat) este acelaşi. Şi tu, omul de afaceri şi el, călugărul izolat la o mănăstire, consideraţi că energiile vieţii merită orientate către a fi fericiţi.
Ai putea accepta că aceasta este o filosofie greşită?
Observă, te rog, că nu afirm în mod direct despre ideile tale privind felul în care merită să fie trăită viaţa că sunt greşite. Doar te invit să te întrebi dacă nu cumva ar putea fi greşite sau, pentru a ieşi din sfera absolutului, dacă nu cumva ar putea exista idei mai bune.
Fireşte că vei crede despre mine că sunt un exemplu perfect de aroganţă dacă acum aş avansa o poziţie filosofică alternativă, pe care eu o consider mai apropiată de ceea ce înseamnă cu adevărat o viaţă bună. Nu am de ales, trebuie să-mi asum acest risc nu doar de dragul autoexprimării, ci, mai ales, pentru şansa pe care o am de a te influenţa (în opinia mea) într-o direcţie pozitivă.
Prin urmare, cred că, fiind părinte, ţi-ai putea dori ceva mai bun pentru copilul tău. Nu în sensul de a renunţa la speranţa că ar putea fi fericit, în prezent (pentru că nu îi faci viaţa mizerabilă) şi în viitor (pentru că nu îşi face singur viaţa mizerabilă), ci în sensul de a-ţi dori şi altceva pentru el, anume un bine superior. Da, în viziunea mea există ceva mai valoros decât faptul de a fi fericit. O viaţă în anumite grade nefericită poate fi calitativ superioară unei vieţi fericite. Iar astăzi, dacă nu ai ce face (fiind week-end), poate şi în anii care vin (în timp ce drăgălaşa vietate continua să crească), te invit să decizi dacă nu cumva propunerea mea (filosofică) este mai înţeleaptă (ignoră modestia, hi hi!):
Există o viaţă mai valoroasă decât o viaţă fericită: aceasta este viaţa trăită cu sens.
P.S. De aici nu rezultă că o viaţă trăită cu sens în mod necesar este mai puţin fericită sau deprimantă. Poate fi, desigur, relativ fericită sau chiar incredibil de fericită. Dar fericirea nu este garantată. Nimic nu o poate garanta. Think about it!
Articol preluat de pe site-ul Adrian-Nuta.ro, cu acordul autorului
