Animale vii versus jucării excentrice

Ignorând sfatul actorului şi scriitorului W. C. Fields care ne îndemna "să nu lucrăm niciodată cu copiii sau cu animalele", o echipă de cercetători din Statele Unite ale Americii a realizat ambele lucruri în acelaşi timp în cadrul unui studiu.

Studiul pune în balanţă preocuparea copiilor pentru animale comparativ cu interesul pe care îl manifestă aceştia faţă de jucării.

Copiii mai mari au o preferinţă evidentă pentru animale, trădată de dragostea pe care o nutresc pentru animalele de companie şi de plăcerea de a vizita grădinile zoologice. De obicei luăm ca atare afecţiunea pe care copiii foarte mici o împărtăşesc pentru animale, dar de fapt acest lucru este o problemă care a făcut obiectul unui număr surprinzător de mic de  studii sistematice, mai ales atunci când vine vorba de animale vii reale puse în contrast cu imaginile simple.

Vanessa LoBue şi colegii ei au început prin filmarea a 38 de copii mici (cu o vârsta medie de 24 de luni), care se jucau singuri nestingheriţi într-o cameră care avea 14 jucării "extrem de atractive" înşirate pe podea, printre aceste jucării numărându-se şi autospeciale de stins incendii, o minge şi două animale viu colorate ţinute în cuşti: un hamster Sentinel bronz şi un peşte Beta albastru cu roşu, fiecare situat pe un raft în colţuri opuse ale camerei. Părintele fiecărui copil a stat liniştit într-un colţ pe tot parcursul celor 10 minute de joc. Cea mai importantă concluzie a studiului a fost aceea că atunci când şi-au concentrat atenţia asupra animalelor, copiii mici au interacţionat de mai multe ori cu acestea decât cu cele două jucării considerate cel mai bine cunoscute : păpuşa şi avionul. Mai mult, ei au gesticulat  mai frecvent, au vorbit mai des despre animale  şi au pus mai multe întrebări legate de acestea.

Cel de-al doilea studiu a fost similar, dar de această dată au existat patru jucării şi patru animale: peştele şi hamsterul, plus un păianjen, un Tarantula negru şi un şarpe negru cu portocaliu California Mountain King. Ca şi în cazul primului studiu, după primele cinci minute de joacă, fiecărui părinte i s-a permis să se joace cu copilul său. În cadrul acestui studiu au participat treizeci şi opt de copii mici (cu vârsta medie peste 28 de luni). Şi de această dată copiii, dar şi părinţii, au interacţionat cu animalele mai mult decât cu  jucăriile. Atât copiii cât şi părinţii au fost oarecum prudenţi atunci când  au intrat în contact cu păianjenul şi cu şarpele, în concordanţă cu constatările făcute în studiile efectuate în trecut, sugerând faptul că părinţii şi copiii  au dezvoltat un sentiment de teamă pentru aceste creaturi.

O critică evidentă a studiului  este aceea că animalele au fost animate, în timp ce jucăriile au fost neînsufleţite. LoBue şi echipa sa de cercetători au recunoscut acest lucru, dar au subliniat faptul că dimensiunile cuştilor au fost foarte mici, iar animalele au fost alese pentru lipsa lor relativă de activitate. De exemplu, hamsterul doarme în cea mai mare parte a zilei, lucru care s-a întâmplat şi atunci când a avut loc testarea. Păianjenul abia s-a mişcat.

Într-un studiu final, cercetătorii au sacrificat o parte din veridicitatea amenajării, în favoarea unui control mai adecvat al experimentului. De această dată copiilor mici li s-au oferit o serie de perechi de stimuli: un animal adevărat aflat în cuşcă alături de o versiune de jucărie a aceluiaşi  animal care a fost pusă pe raft. Animalele folosite de data aceasta au inclus hamsterul şi peştele din experimentul precedent plus un gecko verde. Aşa cum s-a constat în cadrul studiului în care jocul a fost nestingherit, copiii au petrecut mai mult timp interacţionând cu animalele vii. Şi atunci când părinţii lor li s-au alăturat, au petrecut chiar mai mult timp interacţionând cu animalele reale, lucru care  sugerează faptul că părinţii îşi încurajează copiii să prefere creaturile vii.

"Este necesară efectuarea unor studii suplimentare în viitor pentru a afla de ce  atât copiii, cât şi adulţii prezintă un interes mai mare pentru animalele vii decât pentru alte obiecte şi dacă ar exista beneficii posibile care pot fi obţinute datorită interesului însetat al copiilor", au concluzionat cercetătorii.