Desenează o ceașcă de cafea sau un câine ori o mașină. Sunt şanse, dacă ceri altora să deseneze același obiect, să-l schițeze din acelaşi unghi ca şi tine. Se numește perspectivă canonică și afectează de la lista imaginilor mentale până la pictogramele de pe PC.
Am o regulă stabilă, să nu fac niciodată nimic din ce-mi cere un psiholog să fac. Nu ştii niciodată când au de gând să te facă să crezi că ai omorât pe cineva. Deci, dacă aș fi fost abordat de către trei dintre ei și mi s-ar fi cerut să desenez o ceașcă de cafea, probabil că mi-aş fi îndreptat stiloul spre ei pentru a mima o lovitură sălbatică de cuțit și aş fi fugit. Dar, dacă aș fi participat la un experiment - ca una din multele persoane din întreaga lume, care au fost rugate de Stephen Palmer, Rosch Eleanor și Chase Paul să deseneze o ceașcă de cafea – aş fi desenat, probabil, ceva de genul imaginilor ceștilor de cafea de mai jos.
Desigur, există multe feluri în care poți desena o ceașcă de cafea. Unii oameni interpretează ceaşca mai apropiată de un castron, alţii mai îngustă și mai dreaptă. Şi există numeroase unghiuri din care poţi înfăţişa o ceașcă, însă fiecare desen foloseşte doar unul dintre ele. Aproape toate ceştile sunt văzute, de privitor, de sus și dintr-un unghi ușor înclinat, astfel încât cea mai apropiată margine să fie coborâtă. Chiar desenul cel mare din dreapta sus, care pare în întregime din profil, pare puţin aplecat pentru a face din marginea ceştii un oval în loc de o linie. Noi vedem ceaşca de sus și, în cele mai multe cazuri, din lateral.
Mărime naturală
Cercetătorii au continuat să testeze dacă există acest tip de uniformitate în concepția noastră cu privire la oricare alte obiecte. Ei au prezentat diverselor persoane poze cu același obiect din mai multe unghiuri diferite. De exemplu, oamenii au avut ca sarcină să aprecieze "bunătatea" unei serii de imagini ale unui cal. Unele imagini fuseseră luate direct de deasupra calului, unele direct de dedesubt, unele din față, spate și laterale. În general, oamenii au considerat că o imagine făcută puțin mai de sus și la un unghi de aproximativ patruzeci și cinci de grade, direct spre fața calului, era mai bună. Unghiul preferat a fost aproximativ acelaşi ca în cazul ceştii. Acesta a fost unghiul care a fost preferat pentru majoritatea obiectelor. Chiar și atunci când oamenii au fost trimiși să facă propriile fotografii ale lucrurilor, iar aceste fotografii au fost evaluate de către un alt grup independent de persoane, ambele grupuri au favorizat acest unghi, indiferent dacă ei vedeau sau nu de obicei în modul acesta obiectul.
Oamenii de ştiinţă cred că există această preferinţă comună asupra perspectivei, deoarece aceasta ne permite să vedem cât mai multe suprafețe variate. Privind un cal drept din faţă blochezi părțile laterale și picioarele din spate. Privindu-l din profil, blochezi jumătate din cal. Deși nimeni nu a fost în măsură să identifice obiectele din fotografii, a existat o puternică preferinţă pentru pozele care furnizau cea mai mare varietate de informații despre diferitele suprafeţe ale obiectului.
Sau nu-i aşa? Aceste studii au fost efectuate în 1981, mult după apariția unui aparat de fotografiat, atunci când cei mai mulți oameni ar fi putut vedea aceste obiecte prezentate în mass-media, precum și în viața de zi cu zi. Luați în considerare de câte ori ați văzut un avion într-un film şi din ce unghi era filmat. De altfel, de câte ori ați văzut o reclamă pentru cafea, cu o ceașcă orientată întocmai în acest unghi?
Inspirate de studiul original asupra perspectivei canonice, au fost realizate şi alte experimente care au expus oamenii la diverse obiecte, pentru a se stabili dacă aceştia vor prefera în mod automat o perspectivă specială. Unele dintre aceste experimente au demonstrat că oamenii folosesc de cele mai multe ori doar o anumită perspectivă, indiferent din ce unghi le-a fost indicat obiectul și că ei sunt mai familiarizaţi cu obiectul din această perspectivă. Deci, ar putea fi vorba de o preferință înnăscută, care s-ar putea să fie programată în noi.
Apoi, din nou, alte experimente au evidenţiat că oamenii încearcă în mod natural să lucreze la anumite standarde vizuale. Oamenii cărora li s-a cerut să deseneze anumite obiecte au ales obiectele, numărul de obiecte prezentate, precum și dimensiunea desenului de ansamblu, în funcție de dimensiunea hârtiei care le-a fost dată. Oamenii cărora li s-a cerut să copieze anumite desene au făcut greșeli constante în aproximările lor. Am putea organiza în mod natural lumea noastră vizuală într-un anumit fel, încercând să ne gândim mereu la lucruri, într-un mod care ne va da cele mai multe informații despre un obiect. Mulți cred că acesta este motivul pentru care pictogramele de pe calculator, care trebuie să transmită cele mai multe informații în cea mai mică cantitatea de spațiu, sunt arătate de-sus și-la-un-unghi cu perspectivă canonică. Este unghiul care face obiectul imediat recognoscibil de către noi.
Deci, sunt ochii noștri și creierele noastre agenții conformităţii sau doar procesoarele eficiente ale informației? Acest lucru ar putea fi de ajutor. De fapt, continuaţi și schițaţi o ceașcă de cafea. Voi aștepta.
Pentru acei dintre voi care m-au ascultat și au desenat o ceașcă de cafea: cine a pus mânerul pe dreapta și cine l-a pus pe stânga? Și câţi dintre cei care au pus mânerul pe stânga sunt stângaci? Dacă este așa, poate că desenaţi ceea ce vedeţi de fapt în fiecare zi - în loc de o pictogramă care vă este arătată.
Traducere după are-your-eyes-and-brain-forcing-you-to-conform de Maricica Botescu
