Fără niciun motiv aparent, o rozătoare îţi apare în minte. De ce ne apar deodată imagini ciudate în minte? Mergi pe stradă, ca în oricare zi, când dintr-odată o amintire veche îţi apare în minte. Este despre o persoană la care nu te-ai gândit de câţiva ani.
Pentru un moment eşti transportat înapoi în timp într-un moment şi loc pe care le-ai crezut de mult uitate. Într-o clipă, totuşi, amintirea s-a evaporat la fel de rapid cum a apărut.
Această experienţă a fost numită „amintire instantanee” (mind-pop) şi nu este generat de nimic de care mintea ta conştientă să ştie. Dar există un tip de astfel de amintire instantanee chiar şi mai ciudată. Survine atunci când îţi apare în minte un cuvânt sau o imagine care pare să nu aibă legătură cu nimic. Ca şi cum te-ai gândi deodată la cuvântul „portocală” sau ai vizualiza o răzătoare. Ele par ciudate pentru că dau senzaţia că nu au nici o legătură cu vreo experienţă, loc sau persoană din trecut – un gând fără un context autobiografic.
Nu toată lumea are aceste experienţe, dar mulţi le au. Când psihologii au înregistrat aceste amintiri involuntare, au găsit că, în medie, oamenii au cam una pe zi.
Ele apar mai degrabă în timpul rutinei, activităţilor obişnuite, precum mersul pe jos, spălatul pe dinţi sau îmbrăcatul (Kvavilashvili & Mandler, 2004). Ele mai apar preponderent şi atunci când nu suntem atenţi şi deconcentraţi.
Unele dintre aceste amintiri pot fi urmărite până la origini. Iată un psiholog (L.K) care descrie munca de detectiv mintal:
„... în timp ce arunca o pungă folosită într-un coş de gunoi cuvântul „Acapulco” a apărut dintr-odată în minte şi pentru că L.K nu avea nici o idee despre ce era şi de unde ar fi putut să întâlnească acest cuvânt, a apelat la un membru al familiei pentru ajutor. Spre surprinderea ei, i-a fost spus că Acapulco a fost menţionat la ştirile televizate cu circa 45 de minute în urmă.”
Această abilitate de a urmări o amintire instantanee înapoi la origini nu a fost un caz izolat. Când au chestionat oamenii, Kvavilashvili şi Mandler au descoperit că imaginile şi cuvintele care păreau să apară aleatoriu, nu veneau de nicăieri.
Câteodată era o amintire asociativă, precum amintirea Crăciunului ar fi făcut să apară mai mai târziu cuvintele „Jingle Bells” în minte. Sau ar fi putut fi o amintire de tip sonor, spre exemplu apariţia unei imagini cu o plajă de nisip după ce ai văzut o banană (Bahamas sună asemănător cu banana).
Faptul că multe amintiri instantanee nu pot urmărite înapoi la origini are legătură probabil cât de mult procesarea lor este făcută în mod inconştient.
Lucrul fascinant a fost că multe dintre aceste amintiri au avut loc la săptămâni sau luni după expunerea la stimulul original. Asta sugerează că aceste cuvinte, imagini şi idei pot rămâne în aşteptare pentru perioade considerabile. Unii cred chiar că experimentarea acestor amintiri poate fi atribuite creativităţii, deoarece aceste asocieri aparent aleatorii pot ajuta la rezolvarea problemelor creative.
Amintirile instantanee sunt un alt indiciu că noi înregistrăm mai multă informaţie decât suntem conştienţi. Din fericire, creierele noastre fac în general o treabă bună în a suprima gândurile şi imaginile aleatorii, deoarece ele pot fi extrem de deranjante.
Deci, cu următoarea ocazie în care aveţi o amintire instantanee, ţineţi minte că, oricât de ciudată, ea a fost probabil declanşată de ceva ce ai văzut, auzit sau gândit recent, chiar dacă nu-ţi poţi aminti ce. Desigur, motivul pentru care ne amintim aceste lucruri în special şi nu altele este încă un mister.
Traducere după mind-pops-memories-that-come-from-nowhere de Răzvan Gavrilă
