„A crede că toți indivizii urmăresc interese egoiste este echivalent cu a presupune că toate variabilele aleatorii au covarianță zero”, afirmă Nassim Taleb. Știu... să ne lămurim ce e cu „variabilele aleatorii” și „covarianța zero” înainte să spunem orice, nu?
În original: „Thinking that all individuals pursue “selfish” interests is equivalent to assuming that all random variables have zero covariance”.
I.
Să clarificăm, deci, partea finală întâi...
În statistică, a presupune că toate variabilele aleatorii au covarianță zero înseamnă a afirma că ele sunt independente; schimbarea uneia nu are nicio legătură liniară cu schimbarea alteia. Această simplificare este utilă în modele teoretice, dar în practică, multe variabile sunt corelate.
Covarianța dintre două variabile, așadar, măsoară cum variază acestea împreună:
- dacă este pozitivă, variabilele tind să crească sau să scadă împreună.
- dacă este negativă, una crește când cealaltă scade.
- dacă este zero, înseamnă că nu sunt corelate, sunt independente.
Fiecare individ pare a fi asimilat de Taleb unei variabile aleatorii. Acțiunile individului sunt însă influențate de mulți factori, parțial predictibili, parțial imprevizibili. Reducerea omului la un agent aleator izolat, adică fără interacțiuni cu ceilalți (fără covarianță) este, în fapt, o aplatizare nerealistă a complexității omului și a societăților umane.
II.
În prima parte a maximei, când vorbește despre „interesele egoiste”, Taleb face referire la ideea, des întâlnită în economie și în unele teorii sociale, că fiecare individ acționează exclusiv în interesul propriu. Această perspectivă este frecvent asociată cu „homo economicus”, un model de om rațional și egoist.
Adam Smith este deseori invocat ca promotor al egoismului rațional: „Nu ne așteptăm la cină din bunăvoința măcelarului, a berarului sau a brutarului, ci din grija lor pentru propriul interes” (Avuția națiunilor). În realitate, Smith recunoștea și importanța simțului moral (Teoria sentimentelor morale).
Teoria jocurilor (John Nash) presupune că fiecare jucător acționează pentru a-și maximiza propriul câștig, date fiind strategiile celorlalți.
Teoria alegerii publice (James M. Buchanan și Gordon Tullock) sugerează că politicienii și funcționarii publici nu acționează „pentru binele comun”, ci își urmăresc propriile interese (putere, voturi, salarii bune).
III.
Acum să punem cele două elemente ale sentinței lui Taleb împreună.
După cum cred că pare clar la acest moment, Taleb sugerează că presupunerea că fiecare om acționează doar în interes propriu implică, în mod absurd, că nu există nicio interacțiuni și corelări între interesele oamenilor.
Mesajul filozofului este că astfel de modele cu privire la comportamentul uman, deși utile teoretic, sunt limitate și pot duce la concluzii greșite dacă nu iau în considerare complexitatea oamenilor și legăturile reale dintre aceștia.
În realitate însă, oamenii colaborează, se sacrifică pentru alții, formează rețele sociale, reacționează la comportamentul altora etc. Altruismul, empatia, solidaritatea, chiar și conformismul social sunt toate dovezi ale faptului că nu avem „covarianță zero”. Cu alte cuvinte, comportamentele oamenilor sunt interdependente (au o „covarianță” pozitivă sau negativă).
Iată câteva exemple care arată, cred, că oamenii nu-și urmăresc mereu „interesele egoiste” și că există multiple corelări între comportamentele acestora:
- comportament de turmă pe piețele financiare (investitorii cumpără/ vând, fiind influențați de comportamentul altora);
- comportamentul auto-vătămător al multora pe timpul pandemiei de COVID-19;
- decizii luate sub influența emoțiilor, dar împotriva propriilor interese (de la diverse scheme de fraudă la tehnici bazate pe știință de a crește, de pildă, numărul donațiilor pentru diverse cauze);
- prozelitism și fascinație pentru extremiști (opțiuni politice).
Maxima este din cartea Patul lui Procust, de N. N. Taleb.
