„Viața bună — „vita beata” — seamănă cu lectura unui roman rusesc: ai nevoie de două sute de pagini în care te chinui cu personajele înainte să începi să te bucuri de carte. Apoi agitația începe să aibă sens”, afirmă Nassim Taleb. Această maximă este despre efectele benefice ale trecerii prin dificultăți, în fapt.
În original: „The good life - the vita beata - is like reading a Russian novel: It takes two hundred pages of struggling with the characters before one can start enjoying things. Then the agitation starts to make sense”.
Pentru cineva care nu a citit un roman de Dostoievski sau Tolstoi, s-ar putea să nu fie clar ce spune Taleb. Dar dacă începi, de pildă, să citești „Frații Karamazov”, dacă nu-ți iei notițe sau nu faci un efort de fixa a personajelor în memorie, s-ar putea să te pierzi rapid printre numele și caracterizărilor fraților și rudelor care apar la începutul cărții. Cu răbdare și un pic de dedicație însă, începi să înțelegi conexiunile, motivațiile și profunzimea poveștii, iar ceea ce părea haotic devine captivant.
Cum seamănă o viață bună cu citirea unui roman rusesc? Trebuie să-ți asumi riscuri și să fii curajos și răbdător. Asta te expune riscurilor înseamnă, printre altele, să lași poarta deschisă pentru oportunități care altfel nu au cum să apară. Iar odată cu dificultățile se pun bazele pentru momentul când ai trecut de cele „două sute de pagini”, când contextul mai larg al vieții tale se clarifică și viața are sens.
O viață bună nu este una în care ai noroc la un moment dat, deși nici norocul nu încurcă :)
O viață bună este cea care în care provoci clipa, ai inițiativă, deschizi mereu porți către necunoscut, chiar dacă uneori pășești către episoade nu tocmai plăcute. De aceea spune la un moment dat, tot în Patul lui Procust, Taleb că „dacă știi, dimineața, cum arată ziua ta cu o oarecare precizie, ești un pic mort; cu cât mai mare precizia, cu atât ești mai mort”.
Cei mai mulți renunță la Dostoievski după primele pagini. Este „dificil”, se spune. Nu este, dar nici nu este ca lectura unui tweet. Prin urmare, ca să ajungi la sfârșitul celor 200 de pagini, trebuie să-ți propui să te apuci de roman, să începi să-l citești, să te străduiești să ai continuitate în lectură, să te chinui să ții minte cine e cine în carte, pentru ca, în fine, la un moment dat, totul să aibă claritate și să trăiești satisfacția unică ce vine ca urmare a unui efort susținut, satisfacție care este de altă natură decât cea care survine ca urmare a norocului. Este diferența între a produce o operă de artă și a cumpăra una: în final, ai o operă de artă, dar relația cu ea este alta în cele două circumstanțe.
În esență, maxima lui Taleb este o pledoarie pentru inițiativă, acceptarea și înțelegerea complexității și răbdare; în contrast cu dorința modernă de gratificare instantanee.
Maxima este din cartea Patul lui Procust, de N. N. Taleb.
