„Munca îți distruge sufletul, invadându-ți pe furiș mintea în orele în care oficial nu muncești; fii selectiv în alegerea profesiei”, afirmă Nassim Taleb. E un avertisment clar. Dar cu privire la ce?
În original: „Work destroys your soul by stealthily invading your brain during the hours not officially spent working; be selective about professions”.
Această maximă este, din câte-mi dau seama, mai puțin subtilă decât majoritatea, dar un avertisment important într-o epocă în care mulți ajung să asocieze serviciul cu viața.
Sigur, munca este parte din viață, dar ceea ce munca, de regulă, nu permite, iar pentru Taleb reprezintă un aspect crucial, este libertatea de a fi cu tine însuți ori cu oricine dorești, de a reflecta liber, de a face ceea ce-ți face plăcere și de ați urma propriile pasiuni. Și totul într-o starea fizică și mentală optimă.
Un om epuizat este decuplat de viață.
Pe scurt, munca poate duce la atomizarea sinelui, la pierderea unității interioare. Dar nu toate tipurile de muncă. Numai unele.
Aș spune că nu doar cele care „se furișează” în mintea ta după ce ai terminat programul de muncă. Și cele care te lasă fără puterea de a mai face ceva relevant. Nu poți citi Descartes, dacă ești pasionat de gândirea pură, după 12 ore de activitate intelectuală/ fizică intensă la serviciu.
Sigur, avertizarea lui Taleb este bine-venită. Dar probabil că fără o listă a profesiilor este greu de dus până la ultimele consecințe avertismentul lui.
Ce profesii ne expun riscului de a nu scăpa de ele? Nu știu să fi făcut o listă Taleb, dar se referă la diverse profesii în opera sa, în diverse contexte.
Una care vine repede în minte este cea de jurnalist. În lumea de azi știrea este practic ca aerul, ne înconjoară și-o „respirăm” permanent.
O alta ar putea fi cea de consultant, prins în proiecte care se desfășoară, sporadic, 24 de ore pe zi (imaginați-vă viața unui consultant politic, care trebuie, printre altele, să asigure expunere media favorabilă și să fie la curent cu evoluția imaginii clienților săi). Când ia realmente pauză acesta?
Ce meserii îți permit independența? Cea de scriitor, de meșteșugar, mecanic auto, brutar șamd.
Dacă e prea târziu să mai schimbi profesia și ești prins într-una care îți ocupă tot timpul, mai rămâne să te gândești la pensionare 😀
Maxima este din cartea Patul lui Procust, de N. N. Taleb.
-- Citește și: Trăim într-o lume a epuizării autoimpuse
