„Căutarea certitudinii blochează căutarea sensului”, afirmă psihanalistul Erich Fromm. Formula pare destul de criptică. Ce se ascunde în „subteranele” acestei maxime?
În original: „The quest for certainty blocks the search for meaning”.
În fapt, maxima are și o continuare: „Incertitudinea este însăși condiția care îl împinge pe om să-și valorifice puterile” (eng. „Uncertainty is the very condition to impel man to unfold his powers”) - ceea ce ne clarifică deja, într-o oarecare măsură, cu privire la sensurile acesteia.
Erich Fromm (1900–1980) a fost un psihanalist, filozof și sociolog german; a fost influențat, printre alții, de Freud (părintele psihanalizei) și Marx, dar și de curentul existențialist.
Una dintre preocupările centrale ale lui Fromm a fost: ce înseamnă să fii cu adevărat om într-o lume care ne împinge spre a fi consumatori sau rotițe neproblematice într-un sistem?
Una dintre ideile sale importante este aceea că omul modern, în ciuda libertăților obținute prin secularizare și progres științific, se simte tot mai izolat, nesigur și lipsit de sens. Este o idee auzită, desigur, la mulți gânditori moderni și contemporani.
Să ne întoarcem la maxima noastră.
Ce înseamnă că omul caută certitudinea? Unde ne regăsim în asta? La modul general, o lume bine reglementată este una în care ne mișcăm pe „pilot automat”. Iată un exemplu banal, marginal însă în raport cu maxima, dar, sper, ilustrativ: una este să iei un mijloc de transport în orașul tău, unde știi prețul, de unde cumperi bilet, unde sunt stațiile și când ajungi la destinație, alta e să trebuiască să iei un mijloc de transport în comun într-o țară în care n-ai fost niciodată, a cărei limbă nu o cunoști. Apare inevitabil stresul; consumul de energie și nivelul de disconfort cresc.
Probabil Fromm nu avea în atenție transportul în comun :)
Dar omul modern caută certitudinea. Canoanele unei religii te așază într-un mecanism strict, de exemplu. O ideologie politică, de asemenea. La fel, ceea ce implică etica muncii în diverse societăți (vezi, de pildă, Coreea de Sud sau Japonia). Aceste cadre existențiale îți împrumută în mod automat și un sens al vieții, căci intri într-un sistem care impune atât un cadru teoretic, dar și unul practic (ai reguli clare cu privire la ce poți spune și ce nu, ce poți face și ce nu). E o viață simplă, într-un anume sens, una dată de certitudini, dar unde este influența ta asupra propriei vieți?
Mai apropiat de zilele noastre, oamenii sunt preocupați de certitudini cu privire la alimentație, longevitate sau frumusețe, mulți chiar crezând că ingestia de diverse substanțe sub forma suplimentelor alimentare și urmarea unui anumit program strict le va asigura o viață lungă fără probleme medicale, dacă nu chiar nemurirea. Totul devine posibil când forțezi asumarea unor certitudini și eliminarea incertitudinilor, care, în fapt, abundă.
De ce ar bloca această tendință către certitudine căutarea sensului vieții?
Lumea noastră mică (familie, cartier/ localitate, țară, planetă) este într-un univers mult mai larg, atât de mare, încât nu avem nicio idee definitivă cu privire la originile lui și soarta lui. Privind lucrurile de la o oarecare depărtare, toate certitudinile sunt puse sub semnul întrebării, în fapt.
Inevitabil, oricare ar fi subiectul supus atenției, acesta va fi înconjurat sau de-a dreptul penetrat de incertitudini. Nu există sistem care are orice legătură cu omul și lumea care să fie complet, auto-suficient, care să explice totul.
Dacă accepți existența acestor incertitudini, simplul fapt că nu avem răspunsuri definitive la niciun subiect important, atunci poți pune întrebări radicale și, în final, ajungi să trăiești autentic, „să devii ceea ce ești”, cum spunea Nietzsche. Trăind după reguli impuse, orice tip de ideologie intră în conflict cu orice tendință autentică a propriei ființe de a-și găsi menirea. Îți poți utiliza propriile „puteri”, cum spune Fromm, doar atunci când îți impui anumite libertăți, ceea ce înseamnă ieșirea în spațiile nesigure ale incertitudinii.
În esență, înțelegând și acceptând incertitudinea îți permite să-ți cauți și să-ți găsești propriul drum în viață.
Cel mai probabil, presiunile moderne asupra omului, de genul: trebuie să-ți cumperi o casă, o mașină și să călătorești în locuri cât mai exotice și, dacă e posibil, exclusiviste (toate fiind, în fapt, din ce în ce mai scumpe) nu reprezintă un tip de existență care, în fapt, să reprezinte modelul pentru o viață bine trăită. Faptul că oamenii, mulți, nu mai știu ce să facă cu ei înșiși atunci când nu sunt incluși într-un sistem strict (cum ar fi programul de serviciu) arată transformările profunde care au avut loc în societate, dar și la nivel personal.
Dacă vreți să vă familiarizați cu gândirea lui Fromm, puteți citi Arta de a trăi.
