„Dacă furia scade cu timpul, ai săvârșit o nedreptate; dacă furia crește, ai suferit o nedreptate” afirmă Nassim Taleb. Această maximă surprinde un mecanism psihologic subtil.
În original: „If your anger decreases with time, you did injustice; if it increases, you suffered injustice”.
Ești furios. Acționezi. În pripă. Ce faci este greșit. Ai satisfacția săvârșirii a ceea ce ai vrut să faci. Furia ta, justificată sau nu, se va dilua cu timpul. Dacă ceea ce ai făcut a fost totalmente nedrept, te vei ierta încet încet. Relația cu noi înșine merge, de regulă, dincolo de orice imperative morale. Să ne iertăm de propriile mârșăvii, în special dacă scăpăm nepedepsiți, este simplu.
Furia poate apărea și ca urmare a constatării nedreptății pe care ai comis-o; acesta pare a fi sensul din sentința filozofului de origine libaneză. Din nou, cu timpul aceasta se va diminua, iar relația ta cu tine ajunge la nivel bazal.
Când nedreptatea este însă îndreptată împotriva ta, lucrurile se schimbă. În funcție de consecințele reale ale nedreptății, este posibil ca furia să crească în mod constant, antrenând toate energiile și focalizând toate obiectivele anterioare către... răzbunare. Ori, dacă răzbunarea nu este posibilă, această furie te poate consuma până la autodistrugere...
Ca orice maximă - și aceasta are o zonă de aplicare relativ limitată; ne putem imagina nedreptăți peste care trecem. Dar sunt și nedreptăți care te pot face să simți că nu mai merită trăit, că este preferabilă moartea.
La cum este scrisă maxima lui Taleb, pare a fi un instrument de diagnostic: doar observând evoluția furiei cuiva, poți spune dacă este cauza sau victima unei nedreptăți.
Maxima este din cartea Patul lui Procust, de N. N. Taleb.
