Presa abundă în formule de genul „șeful NATO”, când vorbește, în fapt, despre secretarul general al NATO (în prezent, Mark Rutte), „șefa UE”, când vorbește, în fapt, despre președinta Comisiei Europene (în prezent, Ursula von der Leyen), sau „șeful OCDE”, când vorbește, în fapt, despre secretarul-general al OCDE (în prezent, Mathias Cormann).
Doar trebuie să dați clic pe linkurile de mai sus pentru a vă convinge cât de răspândită este această practică.
Acest stil (prea / uimitor de) colocvial este, desigur, nociv.
Odată, pentru că te-ai aștepta la mai multă seriozitate (vreau să spun „profesionalism”) din partea principalelor publicații românești.
În al doilea rând, pentru că respectivii... nu sunt șefi. Relația dintre Mark Rutte și NATO nu este aceea dintre, de pildă, un șef de serviciu dintr-un minister și subordonații săi.
Sigur, presa abundă în aberații și în niciun caz acest mic text nu va remedia ceva. Scriu doar pentru cei puțini pentru care astfel de lucruri contează 😄
Dacă vreți să vedeți și alte exemple de limbaj stricat folosit de presa noastră, citiți și:
• „A disloca” - un termen ucis de presa modernă...
• De ce „mii de trupe” este greșit, oamenii nu se „amplasează”, iar avioanele și rachetele nu se „desfășoară”
• Ce înseamnă „postură” în context militar?
• „Ridică suspiciuni” - o expresie stranie care umblă prin lume ca o muscă fără cap
• Războiul Rece a cunoscut un „reviriment”, spune presa. Dar ce înseamnă „reviriment”?
• Cum să (nu) folosești verbul „a dezvolta”
