1. Nimeni nu suferă pentru altul, atâta vreme cât nu este afectat în mod direct de suferința acestuia. De aceea un genocid din altă țară este doar prilej de discuție de salon.
2. Moralitatea are la bază nu preocuparea pentru altul ori pentru egalitate și dreptate în lume, ci preocuparea pentru propria protecție. Dacă este, de exemplu, pedepsibil furtul, atunci sunt protejat de furt.
3. Moralitatea, internalizată, asumată, dar încălcată, generează sentimentul de rușine, sentiment care are rolul de semnala că nu ești la înălțimea propriilor așteptări.
4. La nivel internațional, statele nu simt rușine, ci primează interesele. Statele sunt totuși formate din persoane, care pot simți rușine și pot fi morali, dar aparatul statal disipă responsabilitatea individuală.
5. Când la nivel internațional dispare orice formă de moralitate, iar acțiunile statelor sunt generate stric de propriile interese, mai rămâne doar criteriul forței.
6. Într-o lume în care principiile de drept internațional, care au la bază principii morale (să nu ocupi altă țară, să nu provoci genocid etc.), nu funcționează, statele potențial victime știu că nu au altă cale decât pe cea a înarmării.
7. Într-o lume în care doar forța dictează și niciun stat care poate influența mersul lucrurilor nu mai are autoritate morală, dezastrul este aproape.
