• Dacă trăim într-o simulare computerizată, este clar că suntem într-o versiune de test, atât de proastă că nici măcar personajele din simulare nu sunt mulțumite.
• Toți oamenii care ajung la limita suportabilității de sine simt nevoia să spună lumii că se simt bine în pielea lor.
• Și totuși, în problema războiului, o participantă la „Miss Univers” are mai multă înțelepciune decât foarte mulți șefi de stat.
• Ne plac etichetele și epitetele atunci când ne raportăm la ceilalți, pentru că ne scutesc să gândim.
• Unii au ideea bizară că trebuie să existe un sens al vieții, că trebuie să fie un secret despre cum să trăiești.
E o idee nouă, care a venit cu dispariția grijii supraviețuirii.
Nu-i nimic special în a trăi și orice încercare de a găsi un sens înalt e lipsit de orice finalitate.
• Obediența funcționează ca un mecanism sigur de schimbare a gândirii, căci cel care este obedient din fire se va prezenta în fața superiorului cu propriile idei și va pleca cu ideile celuilalt. După care se va gândi la o cale ca să justifice față de sine și față de ceilalți de ce superiorul are (mereu) dreptate.
Aceasta este un exemplu de schimbare a gândirii pe fondul unui defect de personalitate.
• O idee bună trebuie prețuită chiar dacă cel care a produs-o nu e în stare să o pună în practică.
• Sunt lucruri pe care e bine să nu le afli niciodată. Cum ar fi că cei mai mulți oameni sunt plictisitori și inutili.
• E bine să ții un jurnal în care să treci ceea ce gândești, pentru că doar așa te lecuiești de impresia că odată cu timpul ai devenit mai înțelept.
• Mulți se amăgesc că „sufletul” este mai important decât frumusețea exterioară.
Dar sunt două probleme cu acest mod de a privi lucrurile.
Întâi, aceștia, ca noi toți, nu știu ce să facă atunci când sunt cu ei înșiși, plictisindu-se de moarte. Dar își imaginează că alții ar ști.
Apoi, când vine vorba de alegerea unui partener, uită instantaneu de „suflet”.
• Cu oamenii fascinanți trebuie să te întâlnești foarte rar. Asta dacă vrei să-ți păstrezi opinia pozitivă.
• Cei mai mulți n-ar putea să-și recunoască propriile opinii la mai mult de o oră după ce le-au emis. Ar crede că acestea ar fi putut fi emise de orice altă persoană.
• Mulți cred că e fățărnicie, dar chiar cred că cei care s-au îmbogățit prin corupție sunt sinceri când propovăduiesc moralitatea. Căci, bogat fiind, te temi să nu fii subiectul vreunor mașinațiuni din partea unor nemernici corupți. Orice hoț simte nevoia unei lumi corecte după ce a terminat cu furatul.
