Figurine, civilizația minoică, găsite în palatul din Knossos, cca. 1600 î.Hr., din faianță, 29,5 cm (stânga) și 34,2 cm înălțime (dreapta).
(detalii mai jos)
Cultura minoică a fost prima societate extrem de complexă de pe solul european modern, cu palate, scriere, artă uimitoare și chiar toalete cu apă curentă.
Minoicii au trăit în Epoca Bronzului (aproximativ 3000–1200 î.Hr.) pe insula mediteraneană Creta, care a servit drept punte de legătură între Europa, Africa și Asia.
Noua mea carte, „The Minoans”, prezintă trăsături esențiale ale arheologiei lor, incluzând arhitectura, arta, religia, scrierea, birocrația și economia. Ea explorează modul în care această civilizație europeană de pionierat a influențat cultura occidentală – și felul în care cultura minoică a fost reconstruită, reimaginată și reprezentată în expozițiile muzeale.
În mod tradițional, grecii antici au fost priviți drept izvorul civilizației europene, însă cultura minoică a înflorit cu multe sute de ani mai devreme. În ciuda acestui interval temporal, a existat un dialog indirect între ele: minoicii i-au influențat pe micenieni, care erau la rândul lor greci timpurii, iar mai târziu grecii clasici păstrează o anumită „memorie” a minoicilor, filtrată prin miturile lor.
De pildă, în poveștile grecești ulterioare (din primul mileniu î.Hr.), Creta este strâns asociată cu taurii. Zeus a luat forma unui taur când a răpit-o pe prințesa feniciană Europa și a adus-o pe insulă pentru a iniția descendența minoică. Ea i-a născut pe Minos, a cărui soție, Pasifae, s-a supus pasiunii ei pentru taurul lui Poseidon, dând naștere minotaurului.
În arta minoică, taurii sunt omniprezenți. Arheologii au descoperit vase ritualice de libație din epoca bronzului – folosite pentru a turna ofrande lichide zeilor – confecționate sub forma unui cap de taur, precum și inele mari de aur reprezentând oameni sărind peste tauri. Ecourile istoriei, mitului și ritualului par să fi străbătut generațiile, pentru a fi apoi reproduse și reimaginate de grecii antici.
Frescă reprezentând un taur / Palatul Knossos
De aceea, este esențial pentru cei care doresc să înțeleagă istoria Europei să studieze influența pe care minoicii au avut-o asupra grecilor antici și a europenilor moderni, în special dovezile provenite din marile săpături arheologice efectuate pe insulă la începutul secolului al XX-lea. Acestea includ excavările arheologului britanic Arthur Evans la Knossos, Creta, un vast sit cu o complexitate ce ar putea sta la baza mitului grec al labirintului.
Deși imaginea taurului este deosebit de răspândită aici, există puține asocieri între această creatură și femei, așa cum apar mai târziu în mituri. Femeile sunt însă legate de alte animale, precum șerpii, după cum arată statuetele zeițelor-șarpe descoperite de Evans în Palatul din Knossos în 1903.
Șerpii în arta minoică
Aceste zeițe-șarpe (în imaginea de mai sus, reconstruite, și în imaginea de mai jos, în forma descoperită) au fost găsite ascunse în gropi mari, căptușite cu piatră, într-o stare extrem de fragmentară. În depozit se aflau numeroase bogății: sute de scoici, vase de lut și piatră, urme de sigilii de lut (folosite pentru documentare), inscripții în Liniar A (un sistem de scriere) și oase de animale.
Notă: Liniar A este o sistem de scriere din Epoca Bronzului (aprox. 1800–1450 î.Hr.), atestată în principal în Creta, dar și sporadic în insulele Mării Egee, în Grecia continentală și în Asia Mică. Din punct de vedere tipologic, este clasificată drept logo-silabar, întrucât constă din semne care reprezintă atât silabe (silabograme), cât și referințe din lumea reală (logograme/ideograme). Până astăzi, această scriere – folosită pentru a nota limba minoică, încă slab înțeleasă – rămâne nedescifrată.
Se pare că Liniar A a fost utilizată atât în scopuri administrative, cât și cultice: documentele din lut incizat (tăblițe, discuri și sigilii) erau folosite în administrația palatelor pentru a înregistra tranzacții economice, în timp ce obiecte din piatră sculptată și metal inscripționate, precum și vase de lut pictate, au fost descoperite în contexte non-administrative, în special cultice sau utilitare. Nu există dovezi privind utilizarea Liniar A în inscripții monumentale, corespondență diplomatică, scrieri istorice sau alte forme de literatură. Totuși, este probabil ca Liniar A să fi fost folosită și pe materiale perisabile (papirus sau pergament), deși nu s-au păstrat exemple.
Chiar dacă scrierea rămâne nedescifrată, anumite informații – nume de locuri, nume personale, denumiri de bunuri și termeni pentru diverse tipuri de tranzacții – pot fi totuși deduse din textele disponibile. Cu toate acestea, natura dovezilor (inscripții scurte, formulare, cu sintaxă limitată), numărul relativ mic de inscripții păstrate și starea lor adesea precară de conservare îngreunează considerabil înțelegerea acestei limbi. (Sursa https://oxfordre.com/classics/display/10.1093/acrefore/9780199381135.001.0001/acrefore-9780199381135-e-892)
Au fost descoperite resturi a cinci sau șase statuete feminine, dar numai două au fost reconstruite. Ele au devenit reprezentative pentru cultura minoică și embleme ale Cretei, remarcându-se prin costumele lor atrăgătoare. Acestea constau în jachete strânse, cu corset, care lasă sânii goi, și fuste ample până la pământ, greutatea lor punând și mai mult în evidență bustul expus.
Rămășițele figurinelor găsite în Palatul Knossos în 1903. Wiki Commons
Cea puțin mai mare este o figură maternă, cu o pălărie înaltă, conică. Brațele sale, încolăcite de șerpi, sunt ținute la un unghi de circa 45 de grade, cu palmele în sus și aliniate aproximativ cu nivelul buricului. Șerpii se revarsă peste ea în timp ce privește fix înainte.
A doua figură își ridică brațele albe, îndoite din cot, în sus și în lateral, ușor aplecate înainte. Ține șerpi în mâini, iar pe pălărie îi stă în echilibru o felină.
Aceste statuete ridică întrebări cu privire la procesele de reconstrucție întreprinse de arheologi. Mai întâi, Evans a atribuit titlul de „zeiță” figurinei mai mari și pe cel de „adoratoare” (adică o credincioasă care a depus jurăminte) celei mai mici. Aceasta este o clasificare arbitrară: nu putem ști pe cine reprezentau statuetele, dacă erau umane – o demnitară sau o preoteasă – ori divine. Putem doar intui că erau personaje de rang înalt.
Notă: Restaurarea figurinei găsite fără cap a fost făcută de artistul danez Halvor Bagge împreună cu Evans. Contribuția lor la statuetă a constat în crearea unui braț corespunzător și a unui șarpe, în crearea capului zeiței și în plasarea pe cap a pălăriei și a pisicii (piese separate din faianță descoperite în depozitele templului). (sursa)
Figurina cu „adoratoarea”, după reconstrucție
Credit: Zde, CC BY-SA 4.0
Mai mult, vizitatorii care privesc astăzi aceste obiecte extraordinare în Muzeul din Heraklion, Creta, ar putea să nu știe cât de mult au fost reconstruite și cât reprezintă o creație de început de secol XX.
De exemplu, capul adoratoarei, cu privirea sa distinctivă și larg deschisă, este complet modern, la fel și brațul ei stâng, adăugat curând după ce a fost excavată. Obiectul din mâna dreaptă era rupt – doar o mică parte originală mai rămăsese în pumn. Reconstrucția șerpilor, ca obiecte pe care aceasta le ține, nu este absurdă; „sora” ei are șerpi peste tot ca termen de comparație, însă cercetările recente au ridicat unele îndoieli privind ceea ce ținea inițial.
În plus față de reconstrucția originalelor, aceste figurine au fost și reimaginate în numeroase moduri – ca replici-suvenire, păpuși Barbie, graffiti (în special în Heraklion) și reclame. Ele au apărut pe coperți de cărți și au inspirat literatură modernă, precum și arta vizuală și arta spectacolului.
Adaptări ale lor au prins viață în poezie, operă, dans și muzică. O actriță a condus procesiunea istorică în rolul zeiței-șarpe la ceremonia de deschidere (min 22:50) a Jocurilor Olimpice din 2004 de la Atena.
Proiectul „The Many Lives of a Snake Goddess”, la care particip, caută să înțeleagă biografiile culturale ale acestor obiecte. El arată că moștenirea lor a fost atât de puternică, în parte pentru că noi le-am recreat în atâtea moduri diferite.
Creta minoică este importantă nu doar prin eventualele pretenții de a fi izvorul civilizației europene, ci și pentru că arta și arheologia sa au contribuit atât de mult la modelarea culturii moderne.
Traducere după Want to understand the history of European culture? Start with the Minoans, not the Ancient Greeks de Ellen Adams, profesor de arheologie clasică la King's College London.
Muzeul Arheologic din Heraklion, fondat oficial în 1908, este unul dintre cele mai vechi muzee din Grecia, renumit la nivel mondial pentru remarcabila sa colecție a civilizației minoice, considerată prima civilizație europeană.
Reconstruit în anii 1930 după planurile arhitectului modernist P. Karantinos, muzeul a trecut prin ample renovări în perioada 2007–2015, incluzând restaurarea clădirii și reorganizarea expoziției.
Exponatele muzeului sunt prezentate în 27 de galerii și acoperă aproape șapte milenii, de la Neolitic (mileniul al VII-lea î.Hr.) până în perioada romană (secolul al III-lea d.Hr.).
Crearea și instituirea primei administrații centrale puternice, cu o birocrație organizată în Europa, împreună cu dominația maritimă a minoicilor în Marea Egee, sunt evidențiate prin exemple unice de artă minoică, în timp ce integrarea Cretei în structurile culturale ale lumii grecești antice este ilustrată prin colecțiile grecești și romane.
