Când terapeuţii comportamentalişti abordează problemele pe termen lung, persoanelor aflate în tratament sau rudelor acestora li se poate cere să semneze un contract comportamental, în care se arată că sunt de acord să adere la anumite principii. Părinților li se poate cere să negocieze un contract cu un adolescent rebel, precizând libertăţi şi responsabilităţi.
- Detalii
- Scris de: Russell A. Dewey
Mişcarea relativă de la aproape la departe a obiectelor este un indicator pentru distanţă. Copiii o descoperă atunci când privesc prin fereastra maşinii. Obiectele îndepărtate apar statice, în timp ce copacii, stâlpii şi alte obiecte apropiate se mişcă. Copiii pot întreba: ”De ce aceşti copaci merg mai repede decât luna?” Acest fenomen este numit, de asemenea, mişcare paralaxă.
- Detalii
- Scris de: Russell A. Dewey
Majoritatea celor descrise până acum s-au întâmplat în Statele Unite. Ramura europeană a ştiinţei comportamentului animal s-a dezvoltat independent. A început în anii 1870 şi un secol mai târziu a fuzionat cu psihologia comparativă pentru a forma ştiinţa modernă a comportamentului animal. Tradiţia europeană a fost numită etologie. La mijlocul secolului, abordarea psihologiei comparative şi a etologiei a fost foarte diferită.
- Detalii
- Scris de: Russell A. Dewey
Aaron Beck, director al Centrului pentru terapie cognitivă de la Universitatea din Pennsylvania, este descris în cea mai mare parte ca un terapeut cognitiv-comportamentalist. Ca şi Ellis, Beck a fost instruit în psihanaliza tradiţională, dar fiind deziluzionat de ea a început să-şi dezvolte propria terapie în anul 1959. Asemenea lui Ellis, Beck şi-a construit terapia în jurul ideii de eliminare a aspectelor iraţionale ale discursului interior şi pe încurajarea evaluărilor realiste ale situaţiilor.
- Detalii
- Scris de: Russell A. Dewey
După ce succesul terapiei prin desensibilizare a atras atenţia asupra noului domeniu al terapiei comportamentale din anii '50 şi '60, terapeuţii comportamentalişti au început să se ramifice în diferite tipuri de terapie, bazate pe desensibilizare şi sensibilizare. Lucrarea lui Albert Bandura Principles of Behavior Modification (Principiile modificării comportamentului (1967) a introdus conceptele de întărire indirectă, modelare şi repetarea comportamentului pentru uzul terapeuţilor comportamentalişti.
- Detalii
- Scris de: Russell A. Dewey
Care este scopul sensibilizării acoperite? Care a fost procedura lui Cautela? Sensibilizarea acoperită este o formă de sensibilizare în care procesul de condiţionare are loc în imaginaţie, în afara câmpului vizual (fiind mai degrabă ascunsă, decât făţişă). Să presupunem că un alcoolic doreşte să renunţe la băutură.
- Detalii
- Scris de: Russell A. Dewey
Ce este sensibilizarea, ca terapie opusă desensibilizării? Opusul desensibilizării este sensibilizarea, aceasta vizând antrenarea individului să reacţioneze mai intens la un stimul. Dacă desensibilizarea este folosită pentru a elimina temerile şi neliniştile, sensibilizarea este utilizată pentru a stabili un comportament normal sau de dorit, prin condiţionare clasică.
- Detalii
- Scris de: Russell A. Dewey
Desensibilizarea a avut atât de mult succes încât a devenit foarte importantă pentru terapeuţii comportamentalişti. Ea întemeia credibilitatea abordării lor pe rezultate şi pe promisiunea de a face saltul de la studiul condiţionării din laborator la psihologia clinică, fundamentând astfel tratamentul pe proceduri derivate din probe experimentale.
- Detalii
- Scris de: Russell A. Dewey
Desensibilizarea a fost prima terapie care a primit denumirea de terapie comportamentală. Cercetătorii au folosit conştient intuiţiile din timpul experimentelor asupra reflexelor condiţionate pentru rezolvarea problemelor de comportament, fără a mai încerca să trateze tulburările mintale subsecvente. Deoarece desensibilizarea, propusă de Joseph Wolpe, a fost prima terapie larg adoptată pe baza unor principii behavoriste, Wolpe este adesea numit tatăl terapiei comportamentale.
- Detalii
- Scris de: Russell A. Dewey
Începutul psihologiei comparative. Psihologia comparativă şi-a luat numele de la obiectivul comparării comportamentului diferitelor specii de animale. Această ramură şi-a început activitatea la scurt timp după publicarea cărţilor lui Charles Darwin „The Origin of Species” (1859) (tr. „Originea speciilor”) şi „The Descent of Man” (1874) (tr. „Originea omului”).
- Detalii
- Scris de: Russell A. Dewey
Atunci când sistemul perceptiv formează un obiect al percepţiei sau gestalt, întreaga imagine are o realitate a sa proprie, independentă de părţile sale. Psihologul gestaltist Kurt Koffka a făcut o afirmaţie celebră despre acest lucru: ”Întregul este altceva decât suma părţilor sale”. Această afirmaţie este adesea tradusă în engleză ca ”Întregul este mai mult decât suma părţilor”.
- Detalii
- Scris de: Russell A. Dewey
Kohler, unul dintre psihologii gestaltişti influenţi, a descris legile clarităţii (ale ”pragnanz”) ce, spunea el, determină care obiect (gestalt) va fi format într-o situaţie de stimul ambiguu. În germană, ”pragnanz” înseamnă claritate, aşa că legile ”pragnanzului” sunt legile clarităţii. Cea mai întâlnită traducere este de ”legile bunei forme”. O lege a clarităţii identifică o tendinţă organizaţională, un mod în care creierul uman decide să unifice lucrurile.
- Detalii
- Scris de: Russell A. Dewey
Terapiile comportamentale sunt acele terapii care utilizează proceduri de condiţionare. La sfârşitul anilor '60, terapiile comportamentale au câştigat brusc în influenţă, întrucât ele veneau cu un set alternativ de ipoteze referitoare la natura problemelor unui client, precum şi cu un nou set de tehnici de tratare a acestor probleme.
- Detalii
- Scris de: Russell A. Dewey
Iluziile au constituit argumente extrem de importante pentru psihologii gestaltişti de la începutul secolului 20. Cuvântul ”gestalt” (pronunţat ge-STALT cu un ”g” puternic precum în ”get”) este cuvântul german pentru ”formă” sau ”întreg”. Se referă la o structură, lucru, formă, configuraţie sau obiect: ceva întreg. Cuvântul ”obiect perceput” înseamnă cam acelaşi lucru precum gestalt: un obiect al percepţiei.
- Detalii
- Scris de: Russell A. Dewey
Cei mai mulţi oameni nu se gândesc niciodată la faptul că procesele noastre perceptive sunt sintetice, reunite de creier. Reflectăm la acest lucru doar când e vorba despre vise, iluzii şi halucinaţii. Atunci faptul că percepţia este construită devine evident. Că putem trata percepţiile normale din starea de veghe ca fiind veridice (conforme cu lumea exterioară) se datorează acurateţii ei obişnuite. În general vorbind, ne putem încrede în ceea ce ne spune sistemul nostru perceptiv.
- Detalii
- Scris de: Russell A. Dewey