Roger Schank, un cercetător cognitiv influent, a spus simplu că: ”Noi avem în minţile noastre un model al lumii” (Schank, 1983, p.28). Percepţia este actul ce foloseşte fluxul de informaţii din mediu pentru a ghida construirea unui model mai mult sau mai puţin adecvat al lumii. Unde trasăm linia între senzaţie şi percepţie? Unde procesarea informaţiei senzoriale (codificarea fidelă a trăsăturilor din mediu de către neuronii senzoriali) se transformă în percepţie (construcţia unui model de interpretare a lumii)?
- Detalii
- Scris de: Russell A. Dewey
Pentru aproape un secol oamenii de ştiinţă au argumentat fie în favoarea teoriei tricromatice, fie în favoarea teoriei culorilor oponente ca explicaţie a vederii color. Aşa cum s-a dovedit, ambele teorii aveau dreptate parţial. Teoria tricromatică a fost susţinută de descoperirea a trei tipuri de conuri. Teoria culorilor oponente a fost sprijinită de descoperirea canalelor roşu /verde şi galben /albastru.
- Detalii
- Scris de: Russell A. Dewey
În 1968, International Council of Medical Science (tr. Consiliul Internaţional de Ştiinţe Medicale) a stabilit patru criterii pentru diagnosticarea morţii: 1. Pierderea oricărui răspuns la mediu; 2. Încetarea completă a reflexelor şi pierderea tonusului muscular; 3. Oprirea respiraţiei spontane; 4. Scăderea bruscă a tensiunii arteriale. Care este definiţia modernă a morţii?
- Detalii
- Scris de: Russell A. Dewey
În 1802, Thomas Young considera că întreaga vedere umană se produce prin combinarea sensibilităţii la roşu, verde şi albastru. Această teorie, modificată de Hermann von Helmholtz în 1852, este cunoscută ca teoria Young-Helmholtz sau tricromatică a vederii color. Ideea fundamentală era că ochiul răspunde celor trei culori primare, iar combinarea celor trei culori primare prin sinteza aditivă a culorilor formează toate celelalte culori.
- Detalii
- Scris de: Russell A. Dewey
Într-o carte intitulată Strategii paradoxale în psihoterapie (1986), Leon F. Seltzer a descris modul în care psihologia inversă ar putea fi folosită în producerea de schimbări terapeutice.
- Detalii
- Scris de: Russell A. Dewey
Terapia non-directivă, cu insistenţa ei că iniţiativa schimbării trebuie să vină de la client, nu dă rezultate în toate cazurile. Unii oameni răspund mai bine la o provocare directă sau la o recomandare specifică. Unei astfel de persoane i s-ar potrivi mai mult terapia lui Albert Ellis. Ellis şi-a intitulat propria tehnică terapie comportamentală raţional-emotivă (REBT).
- Detalii
- Scris de: Russell A. Dewey
Conceptul de terapie centrată pe client este simplu. Consilierul se străduieşte să înţeleagă clientul şi modul în care acesta vede lumea. Consilierul oferă o atmosferă primitoare şi caldă în care clientul să poată realiza o anumită auto-explorare. Mai ales în primele zile ale terapiei rogersiene, mulţi terapeuţi centraţi pe client încearcă să reformuleze ceea ce spune clientul, pentru a se asigura că au o înţelegere clară. Nu se dă niciun sfat direct totuşi, urmărindu-se doar înţelegerea.
- Detalii
- Scris de: Russell A. Dewey
Prin ce se diferenţiază abordarea lui Rogers de cea a lui Ellis? În profesia de consiliere şi psihologie clinică pot fi identificate mai multe abordări terapeutice profund diferite. La începutul anilor '80, Smith (1982) afirma că cele mai influente figuri din consilierea şi psihologia clinică erau Carl Rogers şi Albert Ellis. Aceste două abordări şi-au menţinut influenţa peste ani. Ele au asigurat, de asemenea, o modalitate eficace de diferenţiere a stilurilor de consiliere, datorită anumitor tehnici complet opuse la care au apelat.
- Detalii
- Scris de: Russell A. Dewey
Newton a reuşit un experiment simplu dar original. Prin punerea unei lentile în faţa prismei, el a recombinat curcubeul culorilor, concentrându-le într-un singur punct. Spre surpriza sa, această sinteză a culorilor a produs o lumină albă ”deloc diferită de lumina directă a soarelui”. Intrigat, Newton a continuat să experimenteze. El a încercat să recombine doar părţi din lumina colorată prin mişcarea unui bord cu fante prin faţa prismei.
- Detalii
- Scris de: Russell A. Dewey
Karen Horney a fost un psiholog teoretician care a avut, de asemenea, ca şi Freud, Jung ori Adler, o abordare distinctă în terapie. Ea era singura din grup care susţinea autoanaliza. În ce consta diferenţa dintre punctul de vedere al lui Horney şi cel al lui Freud cu privire la posibilităţile auto-analizei? Horney credea că, într-o oarecare măsură, noi putem înțelege lumea noastră interioară mai bine decât oricine altcineva.
- Detalii
- Scris de: Russell A. Dewey
Bastonaşele şi conurile diferă ca amplasament în cadrul ochiului. Conurile sunt concentrate în zona centrală a retinei numită fovea (de la latinescul ”groapă”). În fovea centralis (centrul foveei) nu sunt deloc receptori bastonaşe, iar cele 50 000 conuri sunt aşezate într-o arie de mărimea punctului de la litera ”i”. Dar ce este fovea? Ce este fovea centralis? Cum poţi crea un stimul vizual care abia dacă acoperă fovea centralis?
- Detalii
- Scris de: Russell A. Dewey
Adler a propus o modalitate unică de a-ţi forma o idee cu privire la sentimentele adevărate faţă de sine. El a numit-o autoestimare inconștientă. Auto înseamnă sine, astfel că fraza înseamnă autoevaluare inconştientă. Ea are loc atunci când te întâlneşti cu o imagine de-a ta sau cu un produs pe care l-ai creat şi când, fără să realizezi că este al tău, reacţionezi cu o evaluare.
- Detalii
- Scris de: Russell A. Dewey
Alfred Adler a folosit mai multe unelte diagnostice în terapie. El considera amintirile timpurii ca fiind foarte importante. Adler credea că acestea relevă modul caracteristic al interacţiunii unei persoane cu ceilalţi oameni. Adler a recunoscut că era posibil ca primele amintiri pe care le relatau oamenii să nu fie foarte precise şi chiar ca ele să nu fie cele mai vechi amintiri pe care le avea o persoană, dar asta nu conta.
- Detalii
- Scris de: Russell A. Dewey
Retina este constituită din mai multe straturi de celule nervoase. Este precum un creier periferic ce realizează o procesare sofisticată a imaginii vizuale înainte de a transmite informaţia către creier. Lumina trece prin vasele de sânge şi câteva învelişuri de celule nervoase înainte de a ajunge la fotoreceptorii conuri şi bastonaşe. Conurile şi bastonaşele sunt celule receptoare ale ochiului.
- Detalii
- Scris de: Russell A. Dewey
Sistemul vizual este studiat mai mult decât celelalte sisteme perceptive pe care oamenii le au, pentru că oamenii sunt dependenţi de vedere şi au o porţiune mai mare din creier care răspunde de vedere decât oricare alt simţ. Oamenii care sunt orbi adesea devin mai sensibili la indiciile non-vizuale din mediu, nu pentru că aud mai bine decât oamenii care văd, ci pentru că acordă o mai mare atenţie informaţiilor non-vizuale.
- Detalii
- Scris de: Russell A. Dewey