Casă abandonată, Japonia. Peter Matanle, CC BY-NC-ND
Din 1970 73% din fauna sălbatică globală a dispărut, în timp ce populația lumii s-a dublat, ajungând la 8 miliarde. Cercetările arată că acest lucru nu este o coincidență, ci că, în fapt, creșterea populației provoacă un declin catastrofal al biodiversității.
Cu toate acestea, în prezent suntem într-un punct de cotitură în istoria umanității. Conform proiecțiilor ONU, populația din 85 de țări va începe să scadă până în 2050, în special în Europa și Asia. Până în anul 2100, populația umană se află pe un traseu de declin global. Unii spun că acest lucru va fi benefic pentru mediu.
> Citește și: La ratele de fertilitate curente, populația omenirii se va diminua dramatic în curând
În 2010, Japonia a devenit prima țară asiatică ce a intrat în proces de depopulare. Coreea de Sud, China și Taiwan urmează îndeaproape. În 2014, Italia a fost prima din sudul Europei, urmată de Spania, Portugalia și altele. Numim Japonia și Italia „țări de avangardă în depopulare” datorită rolului lor de deschizătoare de drumuri în înțelegerea posibilelor consecințe regionale ale acestui fenomen.
> Citește și: Într-o variantă moderată, populația României se va reduce cu circa un milion de oameni la fiecare 10 ani
Având în vedere presupunerea că depopularea ar putea contribui la refacerea mediului, am colaborat cu colegii Yang Li și Taku Fujita pentru a investiga dacă Japonia experimentează ceea ce am numit un „dividend al biodiversității” rezultat din depopulare sau altceva.
Din 2003, sute de oameni de știință amatori colectează date despre biodiversitate pentru proiectul Monitoring Sites 1,000 al guvernului japonez. Am folosit 1,5 milioane de observații de specii înregistrate în 158 de situri.
Acestea se află în zone împădurite, agricole și periurbane (spații de tranziție de la periferia orașelor). Am comparat aceste observații cu modificările populației locale, ale utilizării terenului și temperaturii de la suprafață, pentru perioade cuprinse între 5 și 20 de ani.
Studiul nostru, publicat în revista Nature Sustainability, include păsări, fluturi, licurici, broaște și 2.922 de specii de plante autohtone și neautohtone. Aceste peisaje au trecut prin cea mai accentuată depopulare începând din 1990.
Datorită dimensiunii bazei noastre de date, alegerii siturilor și poziționării Japoniei ca țară de avangardă în depopulare pentru Asia de nord-est, acesta este unul dintre cele mai ample studii de acest tip.
Japonia nu este Cernobîl
Biodiversitatea a continuat să scadă în majoritatea zonelor studiate, chiar dacă populația a crescut sau a scăzut. Doar în zonele în care populația a rămas constantă, biodiversitatea s-a menținut mai stabilă. Totuși, populația din aceste zone este îmbătrânită și va începe să scadă curând, aliniindu-se cu zonele care deja înregistrează pierderi de biodiversitate.
Spre deosebire de Cernobîl, unde o criză bruscă a dus la evacuarea aproape totală și la apariția unor relatări spectaculoase despre revenirea faunei sălbatice, în Japonia scăderea populației s-a produs treptat. Aici apare un model mozaicat de modificare a utilizării terenului în cadrul unor comunități care încă funcționează.
Deși cea mai mare parte a terenurilor agricole este încă, în fapt, cultivată, unele suprafețe ajung să fie neutilizate sau abandonate, altele sunt vândute pentru dezvoltare urbană sau transformate în terenuri agricole intensive. Acest lucru împiedică succesiunea naturală a vegetației sau reîmpădurirea, care ar putea îmbogăți biodiversitatea.
În aceste zone, oamenii sunt agenți ai sustenabilității ecosistemelor. Agricultura tradițională și practicile de trai sezoniere – cum ar fi irigarea, plantarea și recoltarea orezului, îngrijirea livezilor și a tufărișurilor sau întreținerea proprietăților – sunt importante pentru menținerea biodiversității. Prin urmare, depopularea poate fi distructivă pentru natură. Unele specii prosperă, dar sunt adesea specii neautohtone care aduc alte probleme, precum uscarea și sufocarea fostelor terenuri umede pentru culturi de orez de către ierburi invazive.
Clădirile goale sau dărăpănate, infrastructura subutilizată și problemele socio-juridice (precum legi de moștenire complicate, taxe pe terenuri, lipsa capacității administrative a autorităților locale și costurile ridicate de demolare și eliminare) agravează problema.
Chiar dacă numărul de akiya (case goale, neutilizate sau abandonate) crește, ajungând la aproape 15% din fondul locativ al țării, construcția de locuințe noi continuă neabătut. În 2024 s-au construit peste 790.000 de locuințe noi, parțial din cauza schimbărilor în distribuția populației și în structura gospodăriilor. Odată cu acestea vin drumuri, centre comerciale, facilități sportive, parcări și omniprezentele magazine de tip convenience store din Japonia. Per total, fauna sălbatică are mai puțin spațiu și mai puține nișe de locuit, în ciuda faptului că sunt mai puțini oameni.
Ce se poate face?
Datele arată că depopularea se adâncește în Japonia și Asia de nord-est. Rata fertilității rămâne scăzută în majoritatea țărilor dezvoltate. Imigrația oferă doar o atenuare temporară, deoarece țările care în prezent furnizează migranți, precum Vietnamul, se află și ele pe drumul depopulării.
Cercetarea noastră arată că refacerea biodiversității trebuie gestionată activ, mai ales în zonele care se depopulează. Cu toate acestea, în Japonia există doar câteva proiecte de reîmpădurire sau renaturare (rewilding). Pentru a sprijini dezvoltarea acestora, autoritățile locale ar putea primi puterea de a transforma terenurile abandonate în arii conservate gestionate comunitar.
Pierderea naturii reprezintă un risc sistemic pentru stabilitatea economică globală. Riscurile ecologice, precum scăderea stocurilor de pește sau defrișările, necesită o mai bună responsabilizare din partea guvernelor și companiilor. În loc să investească în infrastructură pentru o populație tot mai redusă, firmele japoneze ar putea investi în creșterea pădurilor naturale locale pentru credite de carbon.
Depopularea devine o megatendință globală a secolului XXI. Dacă este gestionată corect, ar putea contribui la reducerea celor mai presante probleme de mediu ale lumii – inclusiv utilizarea resurselor și a energiei, emisiile și deșeurile, dar și conservarea naturii. Însă aceste oportunități trebuie gestionate activ pentru a putea fi realizate.
Traducere după Fewer people doesn’t always mean better outcomes for nature de Peter Matanle, Senior Lecturer in Japanese Studies, University of Sheffield, Kei Uchida, Associate Professor, Conservation and Biodiversity Management, Tokyo City University și Masayoshi K. Hiraiwa, Postdoctoral Researcher, Ecology, Faculty of Agriculture, Kindai University.
