Anatomia melcului
Credit: Wikimedia Commons
Moluştele sunt nevertebrate cu corpul moale, uneori au corpul protejat de o cochilie sau de un sistem compus din două valve (scoicile). Principalele clase ale acestei încrengături sunt gasteropodele, bivalvele şi cefalopodele.
Descriere elemente imagine:
1. cochilie; 2. ficat; 3. plămân; 4. anus; 5. por pentru respirație; 6. ochi; 7. tentacul; 8. ganglioni cerebrali; 9. canal salivar; 10. gură; 11. gușă; 12. glandă salivară; 13. por genital; 14. penis; 15. vagin; 16. glandă mucoasă; 17. oviduct; 18. sac săgeți; 19. picior; 20. stomac; 21. rinichi; 22. manta; 23. inimă; 24. canal deferent.
Gasteropodele
Gasteropodele sunt reprezentate de speciile de melci, atât acvatici cât şi tereştri. Corpul gasteropodelor este format din cap, picior şi manta. Capul este dotat cu organe de simţ (cele patru antene, ochii). Cavitatea bucală este dotată cu trei buze şi o limbă rugoasă denumită radula. Piciorul reprezintă organul de locomoţie al melcilor, viteza mică cu care se târăsc fiind legendară. Corpul melcilor secretă un mucus care le protejează corpul în cazul în care aceştia traversează suprafeţe ascuţite. Mantaua este partea corpului situată deasupra piciorului şi care conţine principalele organe interne (un plămân, o inimă bicamerală, stomac, rinichi). De obicei mantaua este protejată de o cochilie spiralată, alcătuită din calcar (carbonat de calciu). Melcii prezintă o mare diversitate, existând melci cu diverse forme de cochilii, cu diverse dimensiuni, ba chiar şi melci fără cochilie (limacşii).
Din punct de vedere al nutriţiei, melcii sunt atât fitofagi, cât şi carnivori. Există şi melci veninoşi. Respiraţia este pulmonară sau branhială, în funcţie de mediul de viaţă, acvatic sau terestru. Sistemul nervos este simplu, reprezentat de ganglioni nervoşi. Deşi melcii sunt hermafrodiţi, având atât organe de reproducere masculine cât şi feminine, aceştia se împerechează pentru a conferi variabilitate genetică urmaşilor. Cu cât urmaşii sunt mai variaţi genetic, cu atât vor fi mai rezistenţi la provocările mediului. Melcii sunt consideraţi o delicatesă şi apar în tradiţiile culinare din numeroase regiuni.
Bivalvele
Bivalvele sau lamelibranhiatele sunt reprezentate de scoici, moluşte acvatice protejate de o cochilie formată din două valve, unite printr-un ligament rezistent. Cochilia se poate închide şi deschide prin contracţia şi relaxarea unor muşchi. Scoicile se hrănesc prin filtrarea apei, aspirând apă şi filtrând particulele hrănitoare. Scoicile reprezintă hrana altor animale precum şi a omului, şi, de asemenea, produc perlele. Procesul de formare a perlelor are loc când anumite particule (nisip, paraziţi) intră în interiorul scoicii iar apoi scoica îmbracă aceste particule în sidef, astfel formându-se perlele. În unele ţări, ca de exemplu Japonia, acest proces este provocat artificial prin introducerea unor particule în interiorul scoicilor.
"Naşterea" unei perle
Cefalopodele
Cefalopodele sunt cele mai complexe şi mai evoluate moluşte. După cum spune şi numele acestora, corpul lor este format din cap şi "picioare" (tentacule). Reprezentanţi ai cefalopodelor sunt caracatiţa, calmarul şi sepia. Caracatiţa are corpul format dintr-un cap de dimensiune mare, diferenţiat, iar gura sa este înconjurată de opt tentacule. Tentaculele, dotate cu ventuze, au rolul de a prinde prada. Când este urmărită de prădători, elimină o substanţă întunecată, care tulbură apa. Caracatiţa mim are capacitatea uimitoare de a "imita"’ alte animale periculoase, pentru a scăpa de prădători. Sepia este un cefalopod asemănător caracatiţei, dar prezintă un înveliş de protecţie. Nautilul este singurul reprezentant al unei clase vechi de moluşte.
