Există multiple aplicații care pretind că pot trece creierul într-o stare „teta”, stare care, se spune, ajută la relaxare, concentrare și un somn de calitate.
Dar ce înseamnă să-ți schimbi „starea mentală”? Și chiar este posibil?
Deocamdată, dovezile rămân neclare. Dar înțelegerea creierului se îmbunătățește exponențial, pe măsură ce metodele noastre de cercetare devin mai eficiente.
Tehnologia de măsurare a creierului evoluează
În prezent, nicio metodă de imagistică sau de măsurare a activității cerebrale nu ne oferă o imagine completă. Ceea ce „vedem” în creier depinde de instrumentul pe care îl folosim pentru a „privi”.
Există nenumărate moduri de a face acest lucru, dar fiecare vine cu limitări.
Am învățat multe despre activitatea creierului în anii '80 datorită apariției imagisticii prin rezonanță magnetică (IRM).
În cele din urmă am inventat „IRM funcțional”, care ne permite să corelăm activitatea creierului de anumite funcții sau comportamente în timp real prin măsurarea utilizării sângelui oxigenat de către creier în timpul executării unei sarcini.
De asemenea, putem măsura activitatea electrică folosind EEG (electroencefalografia). Această metodă ne permite să măsurăm cu precizie undele cerebrale pe măsură ce apar, dar nu este foarte precisă în identificarea zonelor specifice ale creierului în care acestea apar.
În schimb, putem măsura reacțiile creierului la stimularea magnetică. Aceasta este foarte precisă în ceea ce privește zona și momentul, dar numai atât timp cât este aproape de suprafață.
Ce sunt stările cerebrale?
Toate comportamentele noastre simple și complexe, precum și cogniția (gândurile) au la bază activitatea creierului sau „activitatea neurală”. Neuronii – celulele nervoase ale creierului – comunică printr-o serie de impulsuri electrice și semnale chimice numite „neurotransmițători”.
Neuronii au o mare nevoie de „combustibil” din sânge și necesită mult sprijin din partea altor tipuri de celule.
Prin urmare, o mare parte din măsurătorile ce se fac cu privire la zona cerebrală în care se desfășoară o anumite activitate cerebrală, cantitatea și perioada activității cerebrale constă în măsurarea activității electrice, a nivelurilor de neurotransmițători sau a fluxului sanguin.
Putem considera că această activitate neuronală se derulează pe trei niveluri.
Primul nivel este cel al unei singure celule, în care neuroni individuali comunică. Dar măsurarea la acest nivel este dificilă (trebuie făcută în laborator) și oferă o imagine limitată.
Ca atare, ne bazăm mai mult pe măsurători efectuate la nivel de rețea, unde o serie de neuroni sau rețele de neuroni sunt activate.
Sau măsurăm modele de activitate ale întregului creier care pot consta din una sau mai multe așa-numite „stări cerebrale”.
Conform unei definiții recente, stările cerebrale sunt „modele de activitate recurente distribuite în întregul creier, care sunt generate de procese fiziologice sau cognitive”. Aceste stări sunt relevante din punct de vedere funcțional, ceea ce înseamnă că sunt legate de comportament.
Stările cerebrale implică sincronizarea diferitelor regiuni ale creierului, ceva ce a fost observat cel mai ușor la animale, de obicei rozătoare. Abia acum începem să vedem unele dovezi în studiile umane.
Diverse tipuri de stări
Cele mai studiate stări cerebrale, atât la rozătoare, cât și la oameni sunt stările de „excitare” și „repaus”. Vă puteți imagina aceste stări ca diferite niveluri de alertă.
Studiile arată că factorii de mediu și activitatea influențează stările noastre cerebrale. Activitățile sau mediile cu cerințe cognitive ridicate solicită stări cerebrale „atenționale” (așa-numitele stări cerebrale induse de sarcină) cu conectivitate crescută.
Exemple de stări cerebrale induse de sarcină includ comportamente complexe, cum ar fi anticiparea recompensei, starea de spirit, foamea etc.
În contrast, o stare cerebrală precum „rătăcirea minții” pare să fie decuplată de mediu și sarcinile unei persoane. A intra în stare de visare este, prin definiție, fără legătură cu lumea reală.
În prezent, nu putem identifica multiplele „stări” care există în orice zonă a creierului, în orice moment. Așa cum am menționat mai devreme, acest lucru este cauzat de limitările în ce privește înregistrarea atât a zonei activității cerebrale spațiale (regiunea creierului), cât și a timpului în care aceasta are loc.
Stările cerebrale versus undele cerebrale
Lucrul cu stările cerebrale poate fi exprimat în termeni precum alfa, beta, gama și așa mai departe. Cu toate acestea, acești termeni se referă de fapt la undele cerebrale, care au la bază măsurarea activității cerebrale folosind EEG.
EEG înregistrează schimbarea activității electrice în creier, care poate fi clasificată în diferite frecvențe (pe baza lungimii de undă).
Clasic, aceste frecvențe asociate undelor cerebrale au denumiri specifice:
• undele gama - corelate cu stări sau sarcini care necesită o concentrare mai mare
• undele beta - corelate cu o anxietate mai mare și stări mai active, cu atenția adesea îndreptată spre exterior
• undele alfa - corelate cu starea de relaxare și cu o atenție pasivă (cum ar fi ascultarea în liniște, dar fără a se angaja)
• undele teta - corelate cu o stare de relaxare profundă și concentrare direcționată către interior
• undele delta - corelate cu o stare de somn profund.
Modelele de unde cerebrale sunt folosite mult pentru a monitoriza etapele somnului. Când adormim, trecem de la somnolență, atenție superficială din care putem ieși ușor (alfa), la a fi relaxați (teta) și apoi la somn profund (delta).
Ne putem controla stările cerebrale?
Întrebarea pe care mulți oameni și-o pun este: putem influența în mod intenționat stările noastre cerebrale?
Deocamdată, este probabil prea simplist să sugerăm că putem face acest lucru, deoarece mecanismele reale care influențează stările cerebrale rămân greu de lămurit.
Cu toate acestea, cercetătorii investighează intens, de la utilizarea medicamentelor, la indicii de mediu, la practicarea mindfulness și a manipulării senzoriale.
Nu fără controverse, modelele de unde cerebrale sunt folosite în ceva numit „terapie neurofeedback”. În cadrul acestei terapii, oamenilor li se oferă feedback (cum ar fi vizual sau auditiv) pe baza activității lor cerebrale și apoi li se cere să încerce să mențină acea stare sau să o schimbe. Pentru a rămâne într-o stare necesară, pot fi încurajați să-și controleze gândurile, să se relaxeze sau să respire în anumite moduri.
Aceste metode se folosesc în special în legătură cu sănătatea mentală a pacienților, inclusiv pe persoane care au experimentat traume sau care au dificultăți de auto-reglare – ceea ce se poate manifesta ca atenție slabă sau turbulență emoțională.
Cu toate acestea, deși aceste tehnici au o atractivitate, ele nu țin cont de existența mai multor stări cerebrale simultan.
În general, studiile clinice au fost în mare parte neconcludente, iar susținătorii terapiei neurofeedback rămân frustrați de lipsa unui suport științific.
Alte forme de neurofeedback folosesc date generate de IRM. Participanții care se angajează în sarcini mentale primesc semnale pe baza activității lor neurale, pe care le folosesc pentru a încerca să activeze regiunile creierului implicate în emoții pozitive. Acest lucru ar putea fi, de exemplu, util pentru a ajuta persoanele cu depresie.
O altă metodă posibilă pentru a schimba stările cerebrale implică inputuri senzoriale diferite. Tonurile binaurale sunt poate cel mai popular exemplu, care constă în sunete cu lungimi de undă redate în fiecare ureche. Dar dovezile pentru astfel de tehnici sunt, de asemenea, neclare.
Tratamentele precum terapia neurofeedback sunt adesea foarte costisitoare, iar succesul lor se bazează probabil la fel de mult atât pe metoda în sine, cât și pe relația cu terapeutul.
Pe partea pozitivă, nu există dovezi că aceste tratamente fac vreun rău – în afară de întârzierea aplicării unor tratamente care s-au dovedit a fi benefice.
Autoarea articolului original, Susan Hillier, este profesor de neuroștiințe și reabilitare la University of South Australia.
Traducere după Alpha, beta, theta: what are brain states and brain waves? And can we control them?
Imaginea - creată cu IA.
