Omul a inventat stresul continuu, ceea ce reprezintă o invenție recentă în lumea animală. Organismul nu este adaptat pentru acest tip de stres, iar organele interne suferă.


Am scris recent ce înseamnă stresul „normal” al unei zebre atacate de un leu și am explicat pe scurt efectele stresului asupra organismului uman. În acest articol începem prin a ne pune noi în locul zebrei, să vedem ce se întâmplă în organism când devenim... potențială hrană. Apoi vorbim de efectul asupra organismului când stresul se repetă.


Ce se întâmplă când sesizăm pericolul?

Să spunem că locuiești lângă grădina zoologică. Nu știi, dar un leu scapă și ajunge în părculețul de lângă blocul tău. E înfometat, speriat... Ce să mai, condițiile ideale de a te împrieteni cu el :)

Imediat tractul digestiv se întrerupe și ritmul respirației crește. Hormoni precum epinefrina (adrenalina), norepinefrina și glucocorticoizii încep să curgă prin sânge. Crește cantitatea de sânge pompată de sânge, ca să asigure oxigen și energie mușchilor (care te-ar putea scoate din încurcătură).

Cresc așadar numărul de bătăi ale inimii și tensiunea din sânge. Dar fluxul sanguin este redus către părți considerate nu tocmai importante în situația ta nu tocmai roz: către tractul digestiv sau piele.

Dar corpul trebuie să păstreze apă în condiții de stres, pentru că o eventuală deshidratare înseamnă reducerea capacității de a alimenta mușchii cu oxigen și nutrienți, cum spuneam anterior. Cum se poate pierde apă? Prin urină. Așa că se reduce fluxul sanguin către rinichi, apa fiind reabsorbită în sistemul circulator. Vasopresina, un hormon, și alți hormoni - sunt implicați în blocarea producției de urină.


Cum stresul cronic afectează inima

Infarctul miocardic este de departe prima cauză de moarte nonviolentă în România.

Dacă ai scăpat de situația cu leul și-ți vezi de viață liniștit, e ok. Dar dacă repeți experiența stresului din nou și din nou - atunci apar problemele!.

Stresul nu apare doar când apar leii. Doar gândulnu ai terminat lucrarea de licență pe care trebuie să o predai în două zile poate genera reacții asemănătoare vederii leului „dezertor” ori pe aproape :)

Inima este o simplă pompă, iar vasele sanguine pot fi asemănate cu niște furtune. Dacă le forțezi să funcționeze mai intens des, se va întâmpla ca acestea să se uzeze. Un furtun uzat se înlocuiește, o arteră ruptă poate însemna un atac cerebral fatal.


De la stres la hipertensiune și ateroscleroză


Stresul, cum spuneam, cauzează creșterea tensiunii arteriale, dar stresul cronic (de lungă durată) duce la tensiune arterială cronică. Tensiune mare este când presiunea sistolică (forța cu care sângele iese din inimă) trece de 140, iar cea diastolică (forța cu care sângele intră în inimă) trece de 90.

Dar atunci când ai tensiune arterială ridicată (hipertensiune) sunt efecte adverse. Micile vase sanguine care asigură sângele către celulele organismului trebuie să facă față unei presiuni mai mari, ca să nu se rupă. Pentru asta își consolidează pereții, devin mai rezistente, dar și mai rigide.

Dar faptul că sângele se întoarce în inimă cu o presiune mai mare are, de asemenea, consecințe. Peretele inimii se îngroașă (reacție de adaptare), ceea ce se numește „hipertrofia ventriculului stâng”. Dar cu un sfert de inimă astfel mărit apare riscul unui puls neregulat.

Hipertensiunea mai vine și cu alte efecte nedorite. Elementele de bifurcație din rețeaua sanguină sunt mai greu încercate, căci sunt lovite cu mai mare forță de sânge. Micile vase de sânge se pot rupe. Apar inflamații (adică încercări de reparare) care presupun, printre altele, adunarea de celule pline de nutrienți grași în zonele afectate.

Stresul mărește vâscozitatea sângelui (adică se îngroașă), căci epinefrina crește probabilitatea ca celule ce ajută la coagularea sângelui numite trombocite să formeze mici clustere. De acestea se „lipesc” și altele, cum ar fi grăsimi, glucoză și colesterol. Se formează o placă aterosclerotică. Dacă la acest proces pe bază de stres mai adăugăm și o alimentație bogată în grăsimi, formarea plăcii este și mai abruptă.


Infarctul...

Cu aceste plăci aterosclerotice nu e de glumă, pentru că în condiții de hipertensiune bucăți din aceasta se pot rupe. Cheagul de sânge (sau trombusul) se plimbă o vreme prin circuitul sanguin și se oprește undeva, într-un vas de sânge mai subțire, blocându-l. Înțelegeți tragedia! Dacă cheagul înfundă o arteră coronariană - v-ați ales cu un infarct miocardic. Dacă înfundă un vas de sânge din creier - v-ați ales cu un accident vascular.


O metodă de calmare


O știți, dar nu o aplicați pentru că nu vi se pare importantă și utilă. În condiții de stres ajută să expirați lung. Când inspirați, sistemul nervos simpatic accelerează pulsul, dar când expirați cel parasimpatică acționează prin nervul vag, încetinind ritmul cardiac. Timpul dintre bătăile inimii în timp ce inspirați este mai mic decât cel dintre bătăile inimii când expirați.  Expirații lungi, așadar, înseamnă un ritm scăzut al inimii, un pas către calmare...


În concluzie,

Pe scurt, stres - creșterea tensiunii arteriale - ateroscleroză - infarct / accident vascular...


Articolul are la bază cartea De ce nu fac zebrele ulcer de Robert M. Sapolsky

Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Fii primul care comentează.

Spune-ne care-i părerea ta...
caractere rămase.
Loghează-te ( Fă-ți un cont! )
ori scrie un comentariu ca „vizitator”

 



Ar fi util dacă ne-ai sprijini cu o donație!
Donează
prin PayPal ori
Patron


Contact
| T&C | © 2021 Scientia.ro