Stresul modern este o invenție nouă în evoluție, dar efectele acestuia sunt masive asupra sănătății.

Sănătatea, atunci când o ai, pare perenă. De ce ar fi mâine diferit de azi? Dar viața modernă este caracterizată de multe obiceiuri care influențează lent starea organismului. O viață în care mâncarea nesănătoasă și neregulată este la ordinea zilei nu te va ucide imediat; nici măcar în anii următori. Dar este posibil ca ușor, ușor, diverse afecțiuni generate de acest tip de alimentație să se instaleze la nivelul corpului și să ducă la situații grave de sănătate, cum sunt atacurile cerebrale, infarctul ori diverse tipuri de cancer. Organismul uman este complex, iar incidentele de sănătate pot avea diverși factori favorizanți, precum o vulnerabilitate congenitală a pereților sanguini ori chiar tipul de personalitate, ca indică modul în care este gestionat stresul.

Stresul afectează sănătatea. Afectează sistemul imunitar, modul în care organismul stochează energia, afectează creșterea, reproducerea, sistemul circulator șamd. Poate favoriza depresia majoră. Stresul este, așadar, ceva serios pe care trebuie să-l luăm în seamă. O să explicăm toate aceste afirmații dure mai jos.


Dar cum poate stresul să ne îmbolnăvească?


Am amintit zebra în titlul articolului, așa că să vorbim despre zebră! Poate fi o zebră stresată? Sigur. De exemplu, poate fi atacată de un leu. Ce stres mai mare îți poți închipui? Pune-te în locul zebrei! Dar te poți pune și în locul leului. Dacă e lihnit, că nu a mai mâncat de mult, atacul asupra zebrei îi epuizează ultimele resurse de energie. Dacă ratează, s-ar putea să nu supraviețuiască. Și leul e stresat. Omul a scăpat, în bună măsură, de astfel de situații. Mă refer în special la cea a zebrei.

Dar ce importanță are povestea asta a zebrei? Păi are, că vorbește despre stresul „normal” în lumea animală, cel generat de situații limită, de viață și de moarte. Aceste situații sunt de scurtă durată, iar organismul știe cum să le gestioneze.

Dar omul a inventat stresul continuu! Asta e o invenție recentă în lumea animală. Începem de mici. Stresul că ești hărțuit la școală, că nu știi ce să îmbraci ca să fii „cool”. Stresul că nu știi ce să spui ca să nu pari ridicol la prima întâlnire. Stresul că-ți poți pierde ori că ți-ai pierdut slujba. Stresul că nu termini sarcinile la timp. Câteva exemple. Puteți completa lista cu zeci de alte exemple din propria voastră experiență.

Pe de altă parte, omul poate avea emoții puternice pornind de la simple gânduri. Gândiți-vă la un joc de șah: într-un ritm de melc (la șahul clasic) doi indivizi mută niște piese de lemn. Dar consumul nervos și emoțiile pot fi la cote de avarie! Și nu doar pentru cei care joacă, ci și pentru (puținii, raportat la întreaga populație) cunoscători.

Bolile cauzate de stres apar în cea mai mare parte din cauza faptului că declanșăm foarte des un mecanism (cel de gestionare a situațiilor stresante) care nu e adaptat la acest tip de solicitare.


Termeni utili: homeostază, stresor, stresoreacție și alostază


Organismul, ca să funcționeze normal, trebuie să mențină o serie de parametri la anumite valori, optime. De exemplu: un anumit nivel de oxigen, un pH între anumite valori (vezi aici ce înseamnă pH-ul), o anumită temperatură șamd. Când valorile sunt optime spunem că suntem într-o stare de echilibru homeostatic.

Stresul este orice element care dezechilibrează acest echilibru, iar stresoreacția  este reacția organică la factori stresori.

Factori de stres pot fi anumite anticipații („vânzările merg prost, deci o să-mi pierd slujba”) sau amenințări directe, cum ar fi atacul unui câine deloc prietenos. Când activăm mecanismul de reacție pentru evenimente pe care nu le putem controla deloc (frica de un cutremur, de exemplu), atunci ajungem la anxietate... Filozofii stoici era convinși că trebuie să fii îngrijorat doar de ce poți controla. Citește aici câteva gânduri despre filozofia stoică.

Alostaza vine să modernizeze conceptul de homeostază. Alostaza ține cont de faptul că parametrii ideali ai organismului se modifică în funcție de context. Tensiunea arterială ideală, de pildă, nu poate fi aceeași când dormi și când te afli în situația de a te feri de mușcătura unui câine.

Introducând din nou stresorii în joc, vedem că aceștia au potențialul de a afecta echilibrul alostazic, iar stresoreacția este încercarea de a reface echilibrul.


Reacția la stres și efectele adverse asociate

Indiferent de factorul stresor, fie că e vorba de vreo rană ori de foame, sete ori căldură exagerată (că tot suntem pe timp de vară...), organismul declanșează aceeași stresoreacție.

Pentru noi, oamenii, dar și pentru alte vietăți din lumea animală, stresul înseamnă adeseori că mușchii vor fi în prim-plan. Poate e nevoie să fugi de un leu, nu? Dar mușchii au nevoie de energie care să fie disponibilă imediat (nu din aia stocată pe abdomen, greu exploatabilă).

Pentru ca glucoza disponibilă pentru mușchi să poată fi folosită rapid, este nevoie ca pulsul să crească, adică transportul de oxigen și nutrienți către celule să se facă în cel mai scurt timp.

Digestia este suspendată, pentru că acest proces nu este esențial într-o situație limită.  Creșterea, reproducerea, refacerea țesuturilor - sunt procese care, de asemenea, încetinesc sau se opresc. Apetitul sexual scade în condiții de stres, din aceleași motiv.

Foarte important - imunitatea este inhibată pe fond de stres, iar sistemul imunitar, cum știți, ne protejează de infecții și diverse boli.

Percepția durerii poate fi eliminată. Într-o încleștare, poți fi rănit grav și să nu-ți dai seama pe loc. Ai o fractură de mandibulă, dar nu simți nimic. Dacă ești pe linia întâi, poți fi împușcat și să nu-ți dai seama un timp. Ce se întâmplă după, e altă poveste.

Anumite aspecte ale memoriei se ameliorează: cauți soluții pentru situația în care ești cu o focalizare maximă. Simțurile se ascut.

Dar ce se întâmplă în condiții de stres prelungit? Se pot epuiza hormonii implicați în reacția organică la stresori? Puțin probabil. Dar stresoreacția poate avea efecte nocive.

În stres constant, veți obosi mai repede (căci folosiți constant energia disponibilă) și e posibil să faceți o formă de diabet. Una peste alta, multe boli create de stres sunt create de stresoreacții excesive. Stresul sporește riscul de a contacta afecțiuni și ca mecanismele de apărare împotriva unor boli să fie ineficiente.

E clar acum de ce zebrele nu fac ulcer? Nu au timp pentru asta. Ori pentru că sunt ucise de un leu ajuns la limita supraviețuirii, ori pentru că nu cunosc stresul așa cum îl cunoaștem noi, oamenii, care trăim vieți „trepidante” și am inventat slujbe stresante.



Articolul are la bază cartea De ce nu fac zebrele ulcer de Robert M. Sapolsky

Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Fii primul care comentează.

Spune-ne care-i părerea ta...
caractere rămase.
Ești „vizitator” ( Fă-ți un cont! )
ori scrie un comentariu ca „vizitator”

 



Ar fi util dacă ne-ai sprijini cu o donație!
Donează
prin PayPal ori
Patron


Contact
| T&C | © 2021 Scientia.ro