Tineri alergandAi ieşit la alergat prin parcul din apropierea reşedinţei de vară. Eşti însoţită de un bărbat, un amic, cunoscut la noul loc de muncă. Alergaţi împreună 15-30 de minute, de 2, 3 ori pe săptămână. Nu ştii cum se face că la un moment dat îl găseşti pe respectivul atrăgător.

 

 

 

Înainte de aceste întâlniri (de alergat) nu vedeai nimic atractiv la acesta1. Ba chiar ţi se pare că, la rândul lui, te găseşte atrăgătoare. Atât tu, cât şi el sunteţi angajaţi în relaţii de cuplu. Mi se pare mie sau aţi încurcat-o? Cum se face că între voi doi s-a născut atracţia erotică?

Rewind în slow motion? (Tu alergi şi) eşti excitată. Excitată, adică organismul se afla într-o stare de excitaţie fiziologică şi îl găseşti atractiv pe dumnealui. Pentru că te simţi atrasă de el, te simţi tot mai excitată? Sau, pentru că alergi? Poate ambele cauze: te simţi atrasă şi alergi, prin urmare, te exciţi? Dar dacă, eşti excitată, pentru că alergi, aşa că îl găseşti pe individ atractiv (evaluezi) şi te simţi atrasă de el?

Oare cum stau lucrurile? Nu, nu pentru că te simţi atrasă de masculul de lângă tine, ci pentru că alergi, iar când alergam, se întâmplă, de obicei, o serie de modificări fiziologice ce cresc în intensitate, precum: creşte pulsul, respiri sacadat, te încălzeşti, transpiri. Când te simţi atrasă sexual, apar aproximativ aceleaşi modificări în corp. Tu alergi alături de un mascul al speciei umane care aleargă la pas cu tine şi cu care se petrece modificări fiziologice similare. Ce naiba crezi că se petrece? Probabil ai pus (ai evaluat cognitiv) aceste senzaţii fizice pe seama unei atracţii sexuale dintre voi, eventual, neconştientizate până în prezent (confabulezi!).  Ai făcut sau, mai bine zis, te-ai trezit cu o atribuire eronată a cauzei. Ţi se pare că senzaţiile fizice intense se datorează atracţiei sexuale dintre voi doi. Ba mai mult, chiar şi cele ulterioare alergării, când te simţi bine, crezând că (interpretând) te simţi bine datorită prezenţei amicului tău. În acest fel se poate întâmpla să evaluezi cognitiv (nu neapărat la nivel conştient) situaţia în care te afli.

Îţi place individul, iar el, la rândului, pare că te place. Tu te simţi flatată, din reciprocitate te manifeşti mai binevoitoare, el observă asta şi crede că îl placi (îl doreşti sexual) şi devine mai atent şi grijuliu cu tine. Toate astea combinate sau întărite cu excitaţia fiziologică oferită de alergatul împreună conduc la… probleme?

---

Te afli pe bulevardul Magheru la o plimbare. Deodată observi zarvă mare în apropierea ta. Priveşti înspre locul unde s-a iscat zarvă şi rămâi perplexă pentru niscaiva momente. Priveşti ţinta, cu uimire, către personajul din mijlocul agitaţiei. George Clooney? O, da, chiar el şi, tocmai, ce-ţi surprinde pentru o clipă privirea. Aproape că te ia cu leşin.

Teoria simţului comun în privinţa emoţiilor ne arată că îl observi pe G. Clooney, te simţi excitată şi începi să transpiri.

Noroc, că psihologii se plictisesc şi, când se plictisesc, născocesc experimente ştiinţifice, cum ar fi acela prin care se pune în evidenţă următorul lanţ cauzal, diferit de cel descris în teoria simţului comun.

Îl observi pe G. Clooney, începi să transpiri (creşte pulsul), evaluezi contextul în care te afli şi te simţi excitată.  Cu menţiunea că îţi place de dumnealui, plus că i-ai văzut toate filmele.

---

Ca să înţelegi mai multe, poţi face o călătorie în timp, în anii ’60, în laboratorul de la Columbia University, unde un psiholog pe nume Stanley Schachter a demonstrat legătura dintre senzaţiile corporale, emoţii şi evaluarea cognitivă a contextului2.  Din experimentul său clasic, pe care orice student (şi licenţiat) în psihologie îl cunoaşte (la ei, nu la noi), a tras o concluzie.

Stanley Schachter crede că nu există reacţii corporale diferite pentru fiecare emoţie în parte, ci există un sistem unic de reacţii fiziologice care variază în intensitate în mod adaptat la stimulii ambientali. Felul de interpretare /evaluare a acestor stimuli plus senzaţiile fizice generează în conştiinţă o emoţie sau alta. 

Cum ziceai cu emoţiile sub presiune, conform modelului  "oalei sub presiune", atât de îndrăgite de fanii psihoterapiilor psihodinamice (şi freudiene)? Atenţie, atenţie, acest model se situează, în cursul dezvoltării psihologiei (ca ştiinţă), undeva la stadiul "oliţei".

În final, ce merită să reţii de aici? Exact. Nu-ţi lăsa partenerul să iasă la alergat cu colega de birou (ori amica). Mai bine ieşi tu împreună cu el.

1White, G.L., Fishbein, S. & Rutstein, J.(1981). Passionate love and misattribution of arousal. Journal of Personality and Social Psychology, 41, 56-62.

2Schachter, S. & Singer, J.E. (1962). Cognitive, social and physiological determinants of emoţional states, Psychological Review, 69, 379-399.

Articol preluat de pe blogul SasSeramis, cu acordul autorului