Constelația Bootes

Bootes o  conține pe Arcturus  (Alpha Bootis), a treia cea mai strălucitoare stea pe cerul nopții. Este cea mai strălucitoare stea aflată la nord de ecuatorul ceresc. Odată descoperită pe cer, putem trasa imaginar forma de zmeu a constelației Bootes.

Constelația Boötes este situată între constelațiile Draco, Ursa Major și Virgo și a fost cartografiată pentru prima dată de către astronomul grec Ptolomeu în secolul al II-lea.


Mitologie

În mitologia greacă, există mai multe mituri în ceea ce privește originea constelației. De exemplu, ea este descrisă ca reprezentând un păstor ce ține doi câini în lesă (constelația Canes Venatici) și un băț în cealaltă mână. Urmărind altă poveste, aflăm că Bootes este un plugar ce își conduce boul în constelația Ursa Major, fiind urmat de cei doi câini ai săi - Asterion și Chara  (constelația Canes Venatici).

De asemenea, Bootes este asociat cu Arcas, fiul lui Zeus și Callisto (fiica regelui arcadian Lycaon, la care Zeus se ducea la masă). Arcas a fost crescut de Lycaon, cel care într-o zi l-a omorât numai ca să vadă dacă Zeus era într-adevăr zeul suprem și dacă și-ar putea mânca propriul fiu. Însă Zeus a prevăzut această intenție și s-a răzbunat pe regele arcadian, transformându-l în lup și ucigându-i fii prin trăsnete. Apoi, l-a readus pe Arcas la viață.  În această perioadă, Hera, vrând să-și pedepsească soțul (Zeus) pentru infidelitate, a transformat-o pe Callisto într-un urs. Peste mulți ani, Arcas fiind adult, a întâlnit-o pe Callisto în pădure, dar nu și-a recunoscut mama și a început să o urmărească. De frică să nu o omoare chiar fiul ei, Callisto s-a ascuns într-un templu, un loc sacru unde accesul era interzis, oricine intra acolo, risca să fie condamnat la moarte. Văzând această întâmplare, Zeus a vrut să evite o posibilă tragedie și i-a așezat pe ambii pe cer - Callisto ca fiind Ursa Major și Arcas sub forma constelației Bootes.

O altă poveste ne spune că Bootes îl reprezintă pe Icarius, care avea ca preocupare cultivarea strugurilor. Într-o zi, Icarius l-a invitat pe zeul roman Bacchus sau Dionis să îi vadă viile. Acea vizită l-a impresionat pe zeu și astfel i-a spus lui Icarius rețeta  secretă de producere a vinului. Icarius a urmat rețeta primită și a reușit să producă vin, băutură ce i-a plăcut foarte mult. Apoi, el și-a chemat toți prietenii să o încerce. Însă, plăcându-le prea mult, prietenii lui Icarius s-au trezit dimineața următoare cu mari dureri de cap și au crezut să Icarius a vrut să îi otrăvească. Astfel, ei au hotărât că prietenul lor merita o pedeapsă și l-au omorât pe Icarius pe când acesta dormea. Fiind foarte trist de moartea lui Icarius, Dionis l-a așezat  printre stele.

Într-un alt mit, Bootes este reprezentat de omul ce a inventat plugul. Datorită acestei invenții, se spune că Ceres, zeița agriculturii, i-a cerul lui Jupiter să-l plaseze pe cer.

În Babilonul antic, constelația Bootes era cunoscută sub numele de SHU.PA și era asociată cu zeul Enil, liderul panteonului babilonian și protectorul fermierilor.

Constelaţia Boötes

Observarea stelelor

Alpha Bootes este Arcturus, care  înseamnă în limba greacă antică  “protectorul urșilor” și este așezată la piciorul stâng al “plugarului”, exact lângă constelațiile Ursa Major și Ursa Minor.

Ea este a treia stea ca strălucire de pe cerul nopții și cea mai strălucitoare stea din emisfera nordică, având  o magnitudine aparentă de -0,04. Însă, Arcturus este deseori catalogată ca fiind pe locul patru la strălucire, în spatele stelei duble Alpha Centauri, aflată în emisfera sudică, ce are o magnitudine totală de -0,27. Cu toate acestea, Arcturus rămâne a treia cea mai strălucitoare stea individuală de pe cerul nopții, fiind urmată apoi, pe locul patru, de Alpha Centauri A, cea mai strălucitoare stea din constelația Centaurul.

Alpha Boötis este o gigantă portocalie de tip K1,5 IIIpe,  caracterizându-se printr-un spectru de lumină și emisii liniare ciudate (sintagma “pe” se referă la aceste emisii ciudate). Ea este aflată la o distanță de aproximativ 36,7 ani-lumină față de Soare  și are o luminozitate de cel puțin 110 ori cât luminozitatea acestuia.

Seginus este steaua γ (Gamma) Boötis, o stea variabilă de tip spectral A7II, situată la 85 de ani-lumină de Pământ. Variațiile de strălucire ale stelei sunt cauzate de pulsațiile radiale și nonradiale de pe suprafața sa. Astfel, luminozitatea acesteia are o magnitudine cuprinsă între 3.02 și 3.07, cu o perioadă de 6.97 ore. Este pe locul patru din punct de vedere al strălucirii aparente, după Arcturus, Izar și Muphrid.

Bootes este formată, printre altele, și din stele duble, cea mai cunoscută și apreciată fiind Izar sau Epsilon Boötis, aflată chiar în inima constelației. Este mai dificil de observat cu ochiul liber, dar printr-un binoclu cu o apertură  de cel puțin 75 mm, putem distinge cu ușurință o strălucitoare stea portocalie și companionul acesteia de culoare albastră-verzuie. Cele două stele ne oferă unul dintre cele mai frumoase contraste dintre toate stelele duble. Ele se află la o distanță de 300 de ani-lumină de Pământ, steaua strălucitoare fiind o gigantă portocalie, iar cealaltă este o stea din secvența principală cu strălucire mai slabă.

Folosind un telescop mic, putem diviza ușor stelele duble K și Xi   Bootis. Stelele lui Kappa au magnitudini de 5 și 7, însă nu au legătură unele cu altele. Pe altă parte, Xi este o stea binară adevărată, ce conține două stele tot cu magnitudini de 5 și 7, dar care au o perioadă orbitală de 150 de ani. Putem observa că acestea au o strălucire caldă, galbenă-portocalie.

De asemenea, o putem observa pe Nu (Eta)  Bootis, o stea dublă de tip spectral G0 IV, cu componente de magnitudine 5 și cu o perioadă de 494 zile. Eta Bootis este cunoscută sub numele de Muphrid, cuvânt ce provine din limba arabă și este localizată aproape de Arcturus, la numai 3,24 ani-lumină depărtare de aceasta. Față de Pământ, se află la 37 de ani-lumină.


Obiecte Deep Sky

Descoperit de astronomul  William Herschel pe 17 mai 1784, NGC 5466 este un roi globular aflat la  51,800 ani-lumină de Pământ și la 52,800 ani-lumină de centrul galactic. Spre deosebire de alte roiuri globulare, NGC 5466 este foarte sărac în metale și  conține stele albastre aflate în faza imediat următoare după cea de  gigante roșii, fază numită HB („horizontal branch”). De asemenea, se crede că ar fi sursa unei asociații de stele ce orbitează Calea Lactee. 

Golul Bootes are un diametru de 250 de milioane de ani-lumină și conține aproximativ 60 de galaxii. A fost descoperit în 1981 de către profesorul de astronomie al universității Harvard -  Robert P. Kirshner.

Pe cerul nopții acesta ocupă o regiune cu formă sferică în constelația Bootes.

Bootes I sau galaxia pitică Bootes este o mică galaxie globulară, satelit a Căii Lactee, aflată la o distanță de 197.000  de ani-lumină de Pământ. A fost descoperită în 2006.