Acum zece ani, liderii lumii au făcut un pariu istoric. Acordul de la Paris din 2015 a urmărit să pună omenirea pe o traiectorie care să evite schimbările climatice periculoase. Un deceniu mai târziu, odată cu încheierea celei mai recente conferințe climatice de la Belém, Brazilia, fără acțiuni decisive, putem spune în mod definitiv că omenirea a pierdut acest pariu.
Încălzirea globală va depăși 1,5°C în câțiva ani. Lumea va deveni mai turbulentă și mai periculoasă. Așadar, ce urmează după eșec?
Încercarea noastră de a răspunde la această întrebare a reunit Earth League – o rețea internațională de oameni de știință cu care colaborăm – în cadrul unei întâlniri la Hamburg la începutul acestui an. După luni de deliberări intensive, concluziile au fost publicate săptămâna aceasta, cu verdictul că omenirea „trăiește dincolo de limite” („În ultimii zece ani, activitățile umane au împins sistemul Terrei dincolo de zona sa sigură de funcționare. Omenirea trebuie să acționeze acum pentru a limita depășirea limitelor planetare, deoarece, în momentul în care amploarea consecințelor va deveni evidentă pentru toți, va fi prea târziu pentru a le preveni”).
Depășirea pragului de 1,5 °C nu înseamnă doar creșterea numărului și severității fenomenelor climatice extreme, precum secete, inundații, incendii și valuri de căldură care vor afecta miliarde de oameni. Ne apropiem și de puncte critice pentru marile sisteme de reglare ale Pământului, precum pădurea amazoniană și calotele de gheață din Groenlanda și Antarctica de Vest. Sistemele tropicale de recife de corali, sursa de trai pentru peste 200 de milioane de oameni, probabil nu vor rezista depășirii pragului de 1,5 °C.
Toate acestea se traduc în riscuri existențiale pentru miliarde de oameni. Nu într-un viitor îndepărtat, ci în următorii ani în cazul fenomenelor extreme și în următoarele decenii în privința punctelor critice.
Drumul lumii de la un trecut mai sigur către un viitor mai riscant. După decenii de inacțiune ratată, omenirea este aproape de a depăși praguri care ar face schimbările climatice mult mai greu de controlat.
Cum cresc împreună încălzirea globală și instabilitatea socială
Oportunitățile pierdute din perioada 1997–2015 sunt eșecurile Protocolului de la Kyoto de a inversa curba globală a emisiilor. A urmat apoi un deceniu ratat după acordul de la Paris.
Punctul forte al Acordului de la Paris – angajamentul colectiv al tuturor statelor de a reduce emisiile – a fost subminat de mecanismele voluntare prin care trebuia atins acest obiectiv. Astfel, deși menținerea creșterii temperaturii bine sub 2°C este obligatorie din punct de vedere juridic, acțiunile incluse în planurile naționale nu sunt.
Ne aflăm acum într-un moment critic. Suntem la sau foarte aproape de limitele schimbării mediului provocate de om, care vor afecta fundamental sistemele de susținere a vieții pe Pământ. Aceste riscuri pot declanșa bucle de reacție, precum accelerarea degradării pădurilor tropicale, care ar elibera miliarde de tone de dioxid de carbon, ridicând temperaturile și mai mult.
În cele din urmă, acest lucru ar putea împinge planeta pe drumul către „Pământul-seră”, un scenariu în care, chiar dacă emisiile ar fi reduse, buclele de reacție autoamplificatoare ar continua să crească temperatura globală până la sau chiar peste 5 °C. Ultima dată când clima s-a încălzit atât de mult a fost acum zeci de milioane de ani.
Cu mult înainte de acest scenariu de coșmar, impacturile semnificative sunt deja inevitabile. Furtunile tot mai distructive vor provoca pierderi materiale și de vieți omenești tot mai mari. Eforturile de accelerare – sau chiar de menținere – a decarbonizării ar putea fi subminate de destabilizările sociale și politice create de schimbările climatice.
Dacă consecințele schimbărilor climatice încep să interfereze cu eforturile noastre de a aborda cauzele lor, tranziția către o lume mai sustenabilă riscă să fie întârziată sau chiar complet deraiată.
Varianta optimistă: 1,7°C, apoi revenire la 1,5 °C, în 75 de ani
Dar amploarea suferinței depinde încă de noi. Încă avem capacitatea de a minimiza depășirea pragului de 1,5 °C. Cea mai bună estimare științifică de astăzi este un viitor în care încălzirea maximă ajunge la 1,7°C înainte de a reveni la 1,5 °C în 75 de ani.
Acest lucru necesită acțiune imediată, la scară globală și pe mai multe planuri.
În primul rând, trebuie să accelerăm eliminarea combustibililor fosili pentru a atinge cel puțin o reducere anuală globală de 5% a emisiilor începând de acum. Asta necesită creșterea planurilor naționale de decarbonizare de cel puțin zece ori.
În al doilea rând, trebuie să transformăm sistemul alimentar global în următorul deceniu, astfel încât acesta să poată absorbi 3 miliarde de tone de dioxid de carbon pe an.
În al treilea rând, avem nevoie de noi metode pentru a elimina încă 5 miliarde de tone de dioxid de carbon pe an din atmosferă și de a le stoca în siguranță în sol. Indiferent dacă prin refacerea ecosistemelor, precum pădurile și zonele umede, sau prin tehnologii noi care extrag direct dioxidul de carbon din aer, acest proces trebuie realizat în moduri sigure și social juste.
În cele din urmă, trebuie să facem tot ce putem pentru a menține „sănătatea” și reziliența naturii pe uscat și în ocean, pentru a proteja capacitatea Pământului de a stoca dioxid de carbon. Toate acestea trebuie să se întâmple simultan pentru a avea o șansă de a limita efectele depășirii pragului de 1,5°C și de a reveni la sau sub acesta.
Știința este perfect clară. Singura noastră șansă de a reveni la un climat stabil și sigur este să accelerăm eliminarea combustibililor fosili, să eliminăm carbonul și să investim în natură (pe uscat și în ocean), fără a le pune în opoziție unele cu altele.
Traducere după The world lost the climate gamble. Now it faces a dangerous new reality de James Dyke, director asistent la the Global Systems Institute, University of Exeter și Johan Rockström, director al Potsdam Institute for Climate Impact Research.
