Povestirile îşi lăsă amprenta asupra minţii, atât psihologic, cât şi neurologic. Un nou studiu în care creierele participanţilor au fost scanate înainte, în timpul şi la cinci zile după citirea unui roman, a descoperit existenţa unor modificări neurologice persistente (Berns şi colaboratorii, 2013). În cursul acestei cercetări, unui număr de 19 de persoane li s-a cerut să citească cartea lui Robert Harris, "Pompeii".
Ele au fost scanate zilnic, timp de 19 zile consecutiv, pentru evaluarea stării de repaus a creierului: cu alte cuvinte, pentru a vedea cum funcţionează creierul atunci când nu face nimic special. Rezultatele, publicate în revista Brain Connectivity, au evidenţiat apariţia unor schimbări în starea de repaus a creierul, care persistau după ce participanţii terminau de citit romanul. Autorul principal, Gregory Berns, a explicat: "Chiar dacă participanţii nu citeau de fapt romanul pe timpul scanării, ei păstrau această conectivitate sporită. Noi numim aceasta ’activitate din umbră’, similară oarecum cu o memorie musculară."
Conectivitatea sporită a fost constatată în acele zone ale creierului asociate cu receptarea limbajului: cortexul temporal stâng. Aceste modificări din starea de repaus a creierului erau însă de durată relativ scurtă. Scanările au relevat, de asemenea, o mai mare activitate în zona din creier responsabilă pentru simţul tactil şi simţul proprietăţii corpului, cortexul somato-senzorial. Schimbările de aici au persistat timp de cinci zile după ce participanţii au terminat de citit romanul.
Berns a făcut următorul comentariu: "Schimbările neuronale pe care le-am găsit asociate cu senzaţia fizică şi sistemele de mişcare sugerează faptul că citirea unui roman te poate transporta în corpul protagonistului. Ştiam deja că poveştile bune ne pot pune în pantofii altcuiva într-un sens figurativ. Acum vedem că există ceva ce s-ar putea întâmpla chiar şi la nivel biologic."
Deci, în timp ce lectura unui roman bun îşi poate lăsa amprenta psihologică în minte, ea îşi poate lăsa, de asemenea, o amprentă biologică în creier. Şi, aşa cum a afirmat William Styron: "O carte mare ar trebui să te lase cu multe experienţe şi uşor epuizat la sfârşitul ei. Trăieşti mai multe vieţi în timp ce citeşti". El a avut dreptate: atât metaforic şi literal.
N.tr: conectivitate - măsura în care punctele sau nodurile dintr-o reţea pot fi interconectate şi, prin urmare, o măsură a eficienţei reţelei de mediere a transferurilor în spaţiu sau timp
Traducere de Maricica Botescu după reading-a-novel-boosts-brain-connectivity cu acordul editorului
