Bebelusii si limbajulEste un lucru binecunoscut că, la majoritatea oamenilor, emisfera stângă este responsabilă pentru limbaj. Dar cât de devreme apare această specializare a funcţiilor? Un mod evident de a afla acest lucru ar fi să punem bebeluşii într-un scaner cerebral.

 

 

 

Ulterior, trebuie să vedem dacă şi creierele lor prezintă aceeaşi preferinţă pentru partea stângă când vine vorba de limbaj, în comparaţie cu alţi stimuli auditivi, aşa cum se întâmplă la adulţi. Desigur, din perspectivă practică, acest lucru este mai uşor de spus decât de făcut.

Ghislaine Dehaene-Lambertz şi colegii ei au scanat creierele a 24 de copii în vârstă de aproximativ doi ani şi jumătate folosind tehnica RMN. Cercetătorii nu au trişat – nu s-au folosit sedative –, deşi un experimentator le-a arătat copiilor jucării, vizibile cu ajutorul unei oglinzi, pentru a-i păstra calmi. Doar datele colectate de la şapte copii au fost utilizabile. Aşa cum au explicat Dehaene-Lambertz şi colegii ei, ”gradul mare de deteriorare a datelor subliniază faptul că RMN-ul rămâne o provocare la această vârstă”.

Paradigma de bază a implicat ca bebeluşii să asculte propoziţii spuse de mamele lor şi de un străin şi să se compare activitatea declanşată de acest lucru cu cea declanşată de muzica lui Mozart.



Vorbirea, însă nu şi muzica, a declanşat o activitate mai intensă la nivelul emisferei stângi, în comparaţie cu cea dreaptă, în creierele bebeluşilor. Evident, aceştia nu pot încă să înţeleagă vorbirea. Una dintre posibilităţi este aceea ca emisfera stângă să aibă de la început o înclinaţie către stimulii care se schimbă rapid – ”o înclinaţie care s-ar extinde rapid, prin învăţare, şi la alte proprietăţi ale semnalului vorbirii... , au explicat cercetătorii.

O altă descoperire a fost aceea că vocea mamei declanşa o activitate semnificativ mai intensă în regiunea limbajului decât vocea unui străin. Dehaene-Lambertz şi colegii ei au spus că acest fapt demonstrează că vocea mamei ”joacă un rol special în conturarea iniţială a viitoarelor regiunii ale limbajului”. Un alt efect diferenţial al vocii mamei este acela că ea a condus şi la o activitate redusă în regiunile asociate cu emoţiile. Cercetătorii au presupus că aceasta ar putea fi baza neurală a unui ”efect calmant”.

Un alt lucru notabil a fost acela că, la fel ca la adulţi, porţiunea ventrală (inferioară) a lobului temporal stâng, însă nu şi a celui dorsal (superior), a prezentat ceea ce numim ”un efect de repetiţie” atunci când fragmentele a câte patru secunde cu înregistrarea vocii erau puse de mai multe ori la rând. ”Efectul de repetiţie” este o reducere a activităţii care se produce în urma repetiţiei, trădând un fel de memorie a stimulilor repetaţi. Faptul că o regiune a lobului temporal a prezentat acest efect, iar cealaltă nu, sugerează că, la vârsta de două luni, lobul temporal stâng este deja alcătuit din diferite subregiuni funcţionale.

„O literatură nu foarte numeroasă, dar în curs de dezvoltare, tratând scanările cerebrale ale copiilor indică existenţa unei organizări corticale bine structurate încă din primele luni de viaţă”, au concluzionat cercetătorii. Cu toate acestea, ei au atras atenţia asupra faptului că ”recunoaşterea existenţei unor constrângeri genetice puternice” asupra organizării iniţiale a regiunilor cerebrale asociate cu limbajul ”nu exclude influenţele de mediu”. Într-adevăr, ei au adăugat că ”studiul prezent arată clar că învăţatul joacă şi el un rol major în structurarea reţelelor cerebrale ale copilului, în asemenea măsură încât vocea mamei are un puternic impact asupra mai multor regiuni cerebrale asociate cu emoţiile şi comunicarea... ”.

 

 

Traducere după: Left hemisphere already specialised for language by two months of age, cu acordul autorului.
Traducerea: Ana Cristina Dumitrache

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.