Adevărurile simple referitoare la creier sunt rare, dar unul dintre acestea este că, în cazul majorităţii oamenilor, funcţia lingvistică este localizată, în principiu, în emisfera cerebrală stângă. Statisticile variază în funcţie de măsurătorile folosite, dar aşa stau lucrurile pentru aproximativ 95% dintre dreptaci şi cam 75% dintre stângaci. Totuşi, atunci când vine vorba despre creier, puţine lucruri sunt necomplicate.
Dacă ”săpăm” mai adânc, aşa cum au facut-o Byron Bernal şi Alfredo Ardila pentru o nouă lucrare, descoperim o poveste mai complexă, cu două feţe. Măsura în care limba este dominată de emisfera stângă nu este constantă. Ea creşte în copilărie şi adolescenţă, iar apoi această tendinţă se inversează la bătrâneţe, existând semne ale unei distribuţii mai largi a funcţiei lingvistice în emisferele cerebrale la vârste înaintate. Mai mult, caracterizând oamenii în mod binar, i. e. ca având abilităţile lingvistice găzduite fie în emisfera stângă, fie în cea dreaptă, îi ignorăm pe aceia pentru care limba este cu adevărat o ”funcţie bilaterală”, ceea ce înseamnă că ambele emisfere cerebrale sunt implicate substanţial.
Aşa cum subliniază Bernal şi Ardila, o demonstraţie dramatică a acestui fapt este testul Wada, denumit astfel după neurologul japonez Juhn Atsushi Wada. Pacientului treaz i se injectează anestezic într-o parte a gâtului sau a capului, pentru a opri funcţiile din acea emisferă cerebrală. Se realizează apoi teste de înţelegere a vorbirii şi a limbii, mai întâi cu una dintre emisfere ”redusă la tăcere”, iar apoi cu cealaltă. Analizând rezultatele unui număr de 1.799 de teste Wada, dintre care majoritatea fuseseră realizate asupra unor pacienţi cu epilepsie înaintea operaţiei, Bernal şi Ardila au descoperit că 10% dintre dreptaci şi 27% dintre stângaci (şi ambidextri) au dat semne că funcţia lor lingvistică era susţinută de ambele emisfere cerebrale.
Modul în care funcţia lingvistică bilaterală se manifestă în cadrul testului Wada variază de la pacient la pacient. La unii dintre ei, ”închiderea” unei emisfere nu are niciun efect asupra abilităţilor lingvistice, în timp ce ”închiderea” celeilalte afectează doar parţial limbajul. La alţii, ”închiderea” unei emisfere afectează grav limbajul, în timp ce ”închiderea” celeilalte are şi ea un efect negativ parţial. Iar în cazul unui al treilea grup, ”închiderea” oricărei emisfere duce doar la o deteriorare parţială a funcţiei lingvistice.
Motivul acestor tipare diferite, explică Bernal şi Ardila, este acela că există mai multe feluri în care funcţia lingvistică se poate împărţi între emisfere. Folosind scanări cerebrale de la studii reale de caz, ei arată cum la unii oamenii toate funcţiile lingvistice se împart între cele două emisfere cerebrale, în timp ce la alţi oameni unele funcţii lingvistice secundare sunt bilaterale, însă nu toate. De exemplu, facultăţile implicate în înţelegerea limbii pot fi bilaterale, dar cele privind producerea acesteia nu sau viceversa (disocieri similare pot fi identificate şi în cazul procesării sunetelor şi sensurilor). Tot aşa, unii oameni dau semne că diferitele niveluri ale funcţiei limbajului sunt distribuite secvenţial în cele două emisfere (e.g. un stadiu procesat într-o parte, următorul în cealaltă), aşadar nu există nicio redundanţă, în timp ce alţi oameni prezintă un fel de aranjament paralel în care ambele emisfere sunt capabile să execute aceiaşi paşi ai procesării limbii.
Trebuie să avem grijă atunci când extrapolăm de la studiile pe pacienţi la oamenii sănătoşi, deoarece este posibil ca creierul să-şi fi modificat funcţia pentru a se adapta bolii. Dincolo de această precauţie, recenzia fascinantă a lui Bernal şi a Ardilei ne aminteşte de complexitatea creierului. ”Pseudofaptul” că la majoritatea oamenilor limbajul este ”lateralizat” pe stânga ascunde o realitate complicată. ”Se înţelege adesea că lateralizarea limbajului este o chestiune de tipul ”totul sau nimic””, scriu Bernal şi Ardila. ”Cu toate acestea, dominanţa limbii este în mare parte o chestiune de avantaj emisferic în cazul unei funcţii congnitive multimodulare specifice: limbajul. Astfel, limba, în sens strict, este până la un anumit punct o funcţie cerebrală bilaterală.”
Traducere de Ana Dumitrache după where-is-language-located-in-brain cu acordul editorului
